tărăgăna

TĂRĂGĂNÁ, tărăgănez, vb. I. 1. tranz. A amâna de pe o zi pe alta rezolvarea unei probleme, începerea sau terminarea unei acţiuni etc.; a face să se prelungească, să se întârzie o acţiune, o soluţionare. ♦ A merge încet, anevoie, târându-şi picioarele. ♦ A vorbi rar, lungind silabele. 2. refl. impers. (Despre vreme, timp) A dura, a se prelungi. 3. intranz. (reg.) A cânta alene, cu jale, a doini. ♦ (Despre vânt) A adia. [var.: tarăgăiá, trăgăná vb.I, tărăgăní vb.IV] – Din trăgăna ("a trage" <lat. pop.).

Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98



TĂRĂGĂNÁ vb. 1. v. tergiversa. 2. v. amâna. 3. a se lungi, a trena. (Acţiunea romanului se tărăgăna.)

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



tărăgăná vb., ind. prez. 1 sg. tărăgănéz, 3 sg. şi pl. tărăgăneáză

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



A TĂRĂGĂN//Á tărăgănaéz 1. tranz. 1) (lucrări, acţiuni) A amâna de azi pe mâine, nerealizând; a tergiversa. ♢ tărăgăna mersul (sau paşii) a merge alene, târându-şi picioarele. tărăgăna vorba (sau cuvintele) a vorbi rar, lungind fiecare silabă. 2) A face să se tărăgăneze. 2. intranz. 1) A cânta tânguitor, cu jale. 2) (despre vânt) A bate uşor; a sufla lin; a adia; a aburi. /cf. a trage

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



A SE TĂRĂGĂN//Á pers. 3 se tărăgănaeáză intranz. 1) pop. (despre timp) A se derula încet; a se scurge. 2) (despre acţiuni) A se desfăşura extrem de încet; a se lungi. /cf. a trage

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX