tărbăci

tărbăci
TĂRBĂCÍ, tărbăcesc, vb. IV. tranz. 1. (fam.) A bate tare pe cineva, a snopi în bătaie. ♦ fig. A ocărî; a-şi bate joc de cineva. 2. (reg.) A frământa noroiul în timpul mersului. ♦ refl. A se murdări (cu noroi). – cf. t ă b ă c i .
Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

TĂRBĂCÍ vb. v. snopi, stâlci.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

tărbăcí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. tărbăcésc, imperf. 3 sg. tărbăceá; conj, prez. 3 sg. şi pl. tărbăceáscă
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

tărbăcí (c-esc, ít), vb. – 1. A certa, a săpuni. – 2. A bate, a chelfăni, a ocărî. – 3. A se murdări, a se umple de noroi. Creaţie expresivă puţin clară, poate pornind de la tăbăci "a argăsi", cu r expresiv; pentru semantism, cf. sp. zurrar "a argăsi" şi "a da bice". – Der. tărbacă, s.f. (obicei vechi, care constă în a chinui cîinii bătîndu-i) pe care Tiktin îl lega greşit de it. trabucco şi Popescu-Ciocănel 42 de tc. debek "piuliţă"; tărbăceală, s.f. (bătaie; ceartă; chinuire); tăbîrci, vb. (a opinti, a purta ceva greu, a se osteni), în Mold.; tăbîrceală, s.f. (istovire); tîrbosi, vb. (a tulbura, a murdări; a mesteca în cafeaua turcească); tîrboseală, s.f. (zaţul de la cafeaua turcească), în Munt. Rut. terbičiti, pe care Bogrea, Dacor., IV, 850, îl propunea ca etimon al cuvîntului rom., provine probabil de la tărbăci. – cf. tava, tearfă, tăbueţ.
Trimis de blaurb, 24.02.2009. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

Look at other dictionaries:

  • tãrbãcí — vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. tãrbãcésc, imperf. 3 sg. tãrbãceá; conj, prez. 3 sg. şi pl. tãrbãceáscã …   Romanian orthography

  • tărbacă — TĂRBÁCĂ s.f. (fam.; în expr.) A da (sau a lua) în (sau la, prin) tărbacă = a) a bate zdravăn; b) fig. a batjocori, a ocărî; a şi bate joc de cineva, a da în tărbăceală. – Din tărbăci (derivat regresiv). Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX 98… …   Dicționar Român

  • tărbăceală — TĂRBĂCEÁLĂ, tărbăceli, s.f. (fam.) Faptul de a tărbăci. ♢ expr. A da (sau a lua) în (sau la, prin) tărbăceală = a da în tărbacă. – Tărbăci + suf. eală. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  tărbăceálă s. f., g. d. art. tărbăcélii; …   Dicționar Român

  • tărbăcire — TĂRBĂCÍRE, tărbăciri, s.f. (fam. şi reg.) Acţiunea de a (se) tărbăci. – v. tărbăci. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  tărbăcíre s. f., g. d. art. tărbăcírii; pl. tărbăcíri Trimis de …   Dicționar Român

  • snopi — SNOPÍ, snopesc, vb. IV. tranz. 1. (reg.) A strânge şi a lega cerealele păioase în snopi, a face snopi. 2. fig. (fam.) A bate foarte rău pe cineva. ♦ refl. (Rar) A se obosi foarte tare (din cauza unei munci grele); a se istovi. – Din snop. Trimis… …   Dicționar Român

  • tava — TAVÁ s.f. v. tavă. Trimis de pan111, 13.09.2007. Sursa: DLRM  TAVÁ s.f. v. tavă. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  tavá adv. – Prin tăvălire, muşcînd pămîntul. Origine îndoielnică, probabil expresivă, ca dura, tumba şi legată… …   Dicționar Român

  • tearfă — TEÁRFĂ, terfe, s.f. (reg.) 1. Zdreanţă, otreapă. 2. Zestrea miresei, compusă din obiecte casnice şi de îmbrăcăminte. – et. nec. Trimis de RACAI, 07.12.2003. Sursa: DEX 98  TEÁRFĂ s. v. cocotă, curvă, femeie de stradă, prostituată, târfă. Trimis… …   Dicționar Român

  • tărbăcit — TĂRBĂCÍT, Ă, tărbăciţi, te, adj. (fam.) Snopit în bătaie. ♦ fig. Ocărât, batjocorit. – v. tărbăci. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  tărbăcít adj. m., pl. tărbăcíţi; f …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”