tărbăceală

tărbăceală: TĂRBĂCEÁLĂ, tărbăceli, s.f. (fam.) Faptul de a tărbăci. ♢ expr. A da (sau a lua) în (sau la, prin) tărbăceală = a da în tărbacă. – Tărbăci + suf. -eală.

Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

tărbăceálă s. f., g.-d. art. tărbăcélii; pl. tărbăcéli

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

tărbăceálă, tărbăcéli, s.f. (pop. şi fam.) 1. bătaie. 2. ocară, batjocură.

Trimis de blaurb, 06.03.2007. Sursa: DAR

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

tărbacă — TĂRBÁCĂ s.f. (fam.; în expr.) A da (sau a lua) în (sau la, prin) tărbacă = a) a bate zdravăn; b) fig. a batjocori, a ocărî; a şi bate joc de cineva, a da în tărbăceală. – Din tărbăci (derivat regresiv). Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX 98… … Dicționar Român
tărbăci — TĂRBĂCÍ, tărbăcesc, vb. IV. tranz. 1. (fam.) A bate tare pe cineva, a snopi în bătaie. ♦ fig. A ocărî; a şi bate joc de cineva. 2. (reg.) A frământa noroiul în timpul mersului. ♦ refl. A se murdări (cu noroi). – cf. t ă b ă c i . Trimis de… … Dicționar Român

Academic Dictionaries and Encyclopedias