- tărbăceală
- TĂRBĂCEÁLĂ, tărbăceli, s.f. (fam.) Faptul de a tărbăci. ♢ expr. A da (sau a lua) în (sau la, prin) tărbăceală = a da în tărbacă. – Tărbăci + suf. -eală.Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98tărbăceálă s. f., g.-d. art. tărbăcélii; pl. tărbăcéliTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografictărbăceálă, tărbăcéli, s.f. (pop. şi fam.) 1. bătaie. 2. ocară, batjocură.Trimis de blaurb, 06.03.2007. Sursa: DAR
Dicționar Român. 2013.