blehăi

blehăi: BLEHĂÍ, bléhăi, vb. IV. 1. intranz. şi tranz. A lătra. 2. intranz. fig. A vorbi într-una şi fără rost. – Onomatopee.

Trimis de paula, 20.08.2002. Sursa: DLRM

BLEHĂÍ vb. v. hămăi, lătra.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

blehăí vb., ind. prez. 1 sg. bléhăi, 3 sg. şi pl. bléhăie, imperf. 3 sg. blehăiá

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Игры ⚽ Нужно сделать НИР?

bleau — BLEAU1 subst. (reg.; în expr.) A nu zice nici bleau = a tăcea din gură, a nu (mai) scoate o vorbă. Et.nec. Trimis de paula, 20.08.2002. Sursa: DEX 98 BLEAU2, bleauri, s.n. (reg.) Tablă de fier care îmbracă osia carului. [var.: bleah, bleav… … Dicționar Român
lehăi — LEHĂÍ, lehăiesc, vb. IV. intranz. şi tranz. (reg.) A vorbi mult şi fără rost; a flecări, a trăncăni. [var.: lihăí vb. IV] – et. nec. Trimis de LauraGellner, 18.05.2004. Sursa: DEX 98 LEHĂÍ vb … Dicționar Român
lătra — LĂTRÁ, látru, vb. I. intranz. 1. (Despre câini; la pers. 3) A scoate sunete scurte, sacadate, caracteristice speciei; a hămăi, a bate. ♦ tranz. A se repezi asupra cuiva cu lătrături furioase. 2. (depr.; despre oameni) A vorbi întruna, zadarnic şi … Dicționar Român

Academic Dictionaries and Encyclopedias