tăifăsuială

tăifăsuială
TĂIFĂSUIÁLĂ, tăifăsuieli, s.f. Faptul de a tăifăsui. – Tăifăsui + suf. -ială.
Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

TĂIFĂSUIÁLĂ s. v. flecăreală.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

tăifăsuiálă s. f., g.-d. art. tăifăsuiélei; pl. tăifăsuiéli
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

Look at other dictionaries:

  • clănţăneală — CLĂNŢĂNEÁLĂ, clănţăneli, s.f. Clănţănit. Clănţăni + suf. eală. Trimis de ibogdank, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  CLĂNŢĂNEÁLĂ s. clănţănire, clănţănit, clănţăni tură, dârdâială, dârdâit. (clănţăneală dinţilor.) Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa:… …   Dicționar Român

  • dârdâială — DÂRDÂIÁLĂ, dârdâieli, s.f. Faptul de a dârdâi; dârdâit. [pr.: dâ ia ] – Dârdâi + suf. eală. Trimis de hai, 12.05.2004. Sursa: DEX 98  DÂRDÂIÁLĂ s. 1. v. tremurătură. 2. v. clănţănit. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  …   Dicționar Român

  • dârdâit — DÂRDÂÍT s.n. Dârdâială. – v. dârdâi. Trimis de hai, 12.05.2004. Sursa: DEX 98  DÂRDÂÍT s. 1. v. tremurătură. 2. v. clănţănit. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  DÂRDÂÍT s. v. flecăreală, flecărie, flecărire, flecărit, limbu …   Dicționar Român

  • flecăreală — FLECĂREÁLĂ, flecăreli, s.f. Vorbărie fără rost, vorbă de clacă; flecărie, pălăvrăgeală. – Flecări + suf. eală. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  FLECĂREÁLĂ s. flecărie, flecărire, flecărit, limbuţie, pălăvrăgeală, pălăvrăgire,… …   Dicționar Român

  • leorbăială — LEORBĂIÁLĂ, leorbăieli, s.f. (reg.) Faptul de a leorbăi; flecăreală, trăncăneală, sporovăială. [pr.: bă ia ] – Leorbăi + suf. eală. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  LEORBĂIÁLĂ s. v. flecăreală, flecărie, fle cărire, flecărit,… …   Dicționar Român

  • locvacitate — LOCVACITÁTE s.f. (livr.) Însuşirea, pornirea, obişnuinţa de a fi locvace; limbuţie. – Din fr. loquacité, lat. loquacitas, atis. Trimis de LauraGellner, 25.05.2004. Sursa: DEX 98  LOCVACITÁTE s. v. flecăreală, flecărie, flecă rire, flecărit,… …   Dicționar Român

  • logoree — LOGORÉE s.f. Stare de excitaţie psihică, care se caracterizează prin tendinţa excesivă, nestăpânită de a vorbi continuu şi incoerent. ♦ (fam.) Faptul de a vorbi mult şi inutil; limbuţie, locvacitate. – Din fr. logorrhée. Trimis de LauraGellner,… …   Dicționar Român

  • procovanţă — PROCOVÁNŢĂ s. v. flecăreală, flecărie, flecărire, flecărit, limbuţie, pălăvră geală, pălăvrăgire, pălăvrăgit, sporovă ială, sporovăire, sporovăit, tăifăsuială, tăifăsuire, tăifăsuit, trăncăneală, trăncănit, vorbăraie, vorbărie. Trimis de siveco,… …   Dicționar Român

  • pălăvrit — PĂLĂVRÍT s. v. flecăreală, flecărie, flecă rire, flecărit, limbuţie, pălăvrăgeală, pălăvrăgire, pălăvrăgit, sporovăială, sporovăire, sporovăit, tăifăsuială, tăifăsuire, tăifăsuit, trăncăneală, trăncănit, vorbăraie, vorbărie. Trimis de siveco,… …   Dicționar Român

  • pălăvrăgitură — PĂLĂVRĂGITÚRĂ s. v. flecăreală, flecărie, flecărire, flecărit, limbuţie, pălă vrăgeală, pălăvrăgire, pălăvrăgit, sporovăială, sporovăire, sporovăit, tăifăsuială, tăifăsuire, tăifăsuit, trăn căneală, trăncănit, vorbăraie, vor bărie. Trimis de… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”