tãifãsuí — vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. tãifãsuiésc, imperf. 3 sg. tãifãsuiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. tãifãsuiáscã … Romanian orthography
tăifăsuială — TĂIFĂSUIÁLĂ, tăifăsuieli, s.f. Faptul de a tăifăsui. – Tăifăsui + suf. ială. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 TĂIFĂSUIÁLĂ s. v. flecăreală. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime tăifăsuiálă s. f., g. d. art. tăifăsuiélei; … Dicționar Român
chat — CHAT, chaturi, s.n. (inform.) Mod de comunicare în scris şi, de regulă, în direct, a mai multor utilizatori de calculatoare conectate într o reţea. [pr.: cet] – cuv. engl. chat (= a sporovăi, a tăifăsui; taifas, taclale.) Trimis de ivascu,… … Dicționar Român
cislui — CISLUÍ, cisluiesc, vb. IV. (reg.) 1. intranz. A se sfătui, a discuta; a pune la cale. 2.tranz. A acuza, a învinovăţi. – Cislă + suf. ui. Trimis de hai, 20.05.2004. Sursa: DEX 98 CISLUÍ vb. v. consulta, sfătui … Dicționar Român
flecări — FLECĂRÍ, flecăresc, vb. IV. intranz., tranz. A spune fleacuri1; a trăncăni. – Din flecar. Trimis de RACAI, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 FLECĂRÍ vb. a îndruga, a pălăvrăgi, a sporovăi, a trăncăni, (pop.) a căţăi, a dondăni, a flencăni, a fleoncăni … Dicționar Român
sfat — SFAT, sfaturi, s.n. 1. Vorbe, argumente spuse cuiva pentru a l convinge să procedeze într un anumit fel, într o împrejurare dată; povaţă, îndemn, îndrumare. 2. Adunare de oameni întruniţi pentru a delibera, a lua hotărâri sau (în trecut) a ajuta… … Dicționar Român
sfătui — SFĂTUÍ, sfătuiesc, vb. IV. 1. tranz. A da cuiva un sfat (1): a povăţui, a îndruma; a îndemna. 2. refl. A cere cuiva părerea sau sfatul (1); a se consfătui, a se înţelege cu cineva. 3. intranz. (pop.) A sta la vorbă, la taifas; a conversa. – Sfat… … Dicționar Român
sporovăi — SPOROVĂÍ, sporovăiésc, vb. IV. intranz. (pop. şi fam.) A vorbi mult şi fără rost; a flecări, a trăncăni. [var.: (reg.) sporovoí vb. IV] – Probabil contaminare între spori şi ciorovăi. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 SPOROVĂÍ … Dicționar Român
taifa — taifá, taifále, s.f. (înv.) alai, echipaj, taraf; ceată. Trimis de blaurb, 02.03.2007. Sursa: DAR taifá ( ále), s.f. – Alai, şir de oameni, grup de însoţitori. Mr., megl. taifă. tc. (arab.) tayfe (Şeineanu, II, 344), cf. bg., alb. taifa … Dicționar Român
