tãbãcãríe — s. f., art. tãbãcãría, g. d. art. tãbãcãríei; (ateliere) pl. tãbãcãríi, art. tãbãcãríile … Romanian orthography
dubălărie — DUBĂLĂRÍE s. v. argăsitorie, tăbăcărie. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime DUBĂLĂRÍ//E dubălăriei f. reg. 1) la sing. Meseria de dubălar; tabăcărie. 2) Atelier, întreprindere în care se dubesc pieile; tăbăcărie. /dubeală + suf.… … Dicționar Român
alaun — ALAÚN s.n. 1. Sulfat dublu al unui metal trivalent şi al unui metal monovalent. 2. p. restr. Sulfat dublu de aluminiu şi potasiu; piatră acră. – Din germ. Alaun. Trimis de ana zecheru, 04.10.2002. Sursa: DEX 98 ALAÚN s. (chim.) (pop.) piatră… … Dicționar Român
baiţ — BAIŢ, baiţuri, s.n. Colorant folosit în tâmplărie, în industria textilă, în tăbăcărie etc. – Din germ. Beize. Trimis de paula, 09.03.2002. Sursa: DEX 98 baiţ s. n., pl. báiţuri Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic BAIŢ… … Dicționar Român
cenuşar — CENUŞÁR, (1) cenuşare, s.n., (II, III) cenuşari, s.m. I. s.n. 1. Cutie de metal aşezată sub grătarul locomotivei sau al unei sobe de încălzit, al unui cuptor etc. în care cade cenuşa rezultată din ardere. 2. Atelier sau secţie dintr o fabrică de… … Dicționar Român
cheratoză — CHERATÓZĂ, cheratoze, s.f. 1. Produs al hidrolizei cheratinelor folosit în tăbăcărie. 2. (med.) Dezvoltare accentuată a stratului cornos al epidermei. – Din fr. kératose. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 cheratóză s. f., g. d. art.… … Dicționar Român
crom — s.n. Element chimic, metal dur, de culoare cenuşie deschisă, folosit la cromaj, la fabricarea unor oţeluri speciale, a unor compuşi întrebuinţaţi în vopsitorie, în tăbăcărie etc. – Din fr. chrome. Trimis de IoanSoleriu, 31.07.2004. Sursa: DEX 98… … Dicționar Român
formic — FÓRMIC, Ă, formici, ce, adj. (În sintagmele) Acid formic = acid organic corosiv, lichid, incolor, volatil, care se găseşte în corpul furnicilor roşii, în frunzele de urzică etc. şi care se prepară şi pe cale chimică, având întrebuinţări în… … Dicționar Român
scumpie — SCUMPÍE, scumpii s.f. 1. Arbust cu flori verzi gălbui, a cărui coajă şi ale cărui frunze se întrebuinţează în vopsitorie şi în tăbăcărie, precum şi în medicina populară, pentru proprietăţile lor antiseptice şi astringente (Cotinus coggygria). 2.… … Dicționar Român
vlăgui — VLĂGUÍ, vlăguire, vb. IV. 1. tranz. şi refl. A epuiza sau a fi epuizat de puteri, a (se) slei, a (se) istovi. 2. tranz. A prelucra pielea într o tăbăcărie. – Vlagă + suf. ui. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 A se vlăgui ≠ a şi… … Dicționar Român
