- crom
- CROM s.n. Element chimic, metal dur, de culoare cenuşie deschisă, folosit la cromaj, la fabricarea unor oţeluri speciale, a unor compuşi întrebuinţaţi în vopsitorie, în tăbăcărie etc. – Din fr. chrome.Trimis de IoanSoleriu, 31.07.2004. Sursa: DEX '98crom s. n., simb. CrTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficCROM n. Metal alb-cenuşiu, dur, asemănător cu fierul, foarte rezistent la agenţii chimici, folosit la fabricarea oţelului inoxidabil, în arta vopsitului şi în tăbăcărie. /<fr. chromeTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXCROM s.n. Metal alb-cenuşiu, dur, asemănător cu fierul, care se foloseşte la fabricarea oţelului inoxidabil şi la cromare. ♢ Galben de crom = cromat de plumb, folosit în vopsitorie. [< fr. chrome, cf. gr. chroma – culoare].Trimis de LauraGellner, 16.02.2005. Sursa: DNCROM1- v. cromo-.Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN-CROM2 Element secund de compunere savantă cu semnificaţia "(referitor la) culoare", "colorat". [< fr. -chrome].Trimis de LauraGellner, 16.02.2005. Sursa: DNCROM1 s. n. metal alb-cenuşiu, dur, casant, inoxidabil, folosit la fabricarea oţelului inoxidabil şi la cromare. (< fr. chrome)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDNCROM2(O)-/ CROMAT(O)-, -CRÓM, -CROMAZÍE, -CROMÍE elem. "culoare". (< fr. chrom/o/-, chromat/o/-, -chrome, -chromasie, -chromie, cf. gr. khroma)Trimis de raduborza, 08.05.2008. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.