Dicționar Român. 2013.
tăbăcire — TĂBĂCÍRE, tăbăciri, s.f. Acţiunea de a tăbăci şi rezultatul ei; tăbăceală, tăbăcit1, argăsire, argăseală, argăsit, tanaj. – v. tăbăci. Trimis de RACAI, 07.12.2003. Sursa: DEX 98 TĂBĂCÍRE s. argăseală, argăsire, argăsit, tăbăceală, tăbăcit,… … Dicționar Român
borh — – Rădăcină expresivă, care pare a imita ghiorţăitul sau zgomotul maţelor. Creaţie spontană, bazată pe aceeaşi consonanţă care a dat naştere gr. βορβορυγμός, cf. şi borţ. Numeroase der., care se dau în continuare, toate (cu excepţia lui burduf,… … Dicționar Român
cruşeală — CRUŞEÁLĂ s.f. (reg.) Argăseală. – Cruşi + suf. eală. Trimis de cristi, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 CRUŞEÁLĂ s. v. argăseală, argăsire, argăsit, tăbăceală, tăbăcire, tăbăcit. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime cruşeálă s. f., g. d … Dicționar Român
cruşire — CRUŞÍRE s. v. argăseală, argăsire, argăsit, tăbăceală, tăbăcire, tăbăcit. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
dubală — DUBÁLĂ s.f. v. dubeală. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 dubálă (dubeálă), dubéli, s.f. (reg.) 1. tăbăceală, argăseală. 2. materie cu care se tăbăceşte; argăseală. 3. fiinţă mare şi leneşă. Trimis de blaurb, 04.05.2006. Sursa:… … Dicționar Român
dubeală — DUBEÁLĂ, dubeli, s.f. (reg.) Acţiunea de a (se) dubi; (concr.) argăseală. [var.: dubálă s.f.] – Dubi + suf. eală. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 DUBEÁLĂ s. v. argăseală, argăsire, argăsit, tăbăceală, tăbăcire, tăbăcit … Dicționar Român
dubire — DUBÍRE s.f. (reg.) Acţiunea de a (se) dubi. – v. dubi. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 DUBÍRE s. v. argăseală, argăsire, argăsit, tăbăceală, tăbăcire, tăbăcit. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime dubíre s. f., g. d … Dicționar Român
dubit — DUBÍT, Ă, dubiţi, te, adj. (reg.) 1. (Despre piei) Argăsit, tăbăcit. 2. (Despre in, cânepă etc.) Muiat, topit, destrămat. – v. dubi. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 DUBÍT adj. v. argăsit, tăbăcit. Trimis de siveco, 13.09.2007.… … Dicționar Român
tabac — TABÁC1, tabacuri, s.n. Tutun măcinat, care se aspiră pe nas. ♦ (reg.) Tutun de fumat. ♦ (bot.) Tutun (1). – Din germ. Tabak, rus., ucr. tabak. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 TABÁC2, tabaci, s.m. Tăb … Dicționar Român
tanaj — TANÁJ, tanaje, s.n. (Rar) Tăbăcire. – Din fr. tannage. Trimis de cornel, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 TANÁJ s. v. argăseală, argăsire, argăsit, tăbăceală, tăbăcire, tăbăcit. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime tanáj s. n., pl. tanáje … Dicționar Român
