- tabac
- TABÁC1, tabacuri, s.n. Tutun măcinat, care se aspiră pe nas. ♦ (reg.) Tutun de fumat. ♦ (bot.) Tutun (1). – Din germ. Tabak, rus., ucr. tabak.Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98TABÁC2, tabaci, s.m. Tăbăcar. – Din tc. tabāk.Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98FLOARE-DE-TABÁC s. v. regina-nopţii.Trimis de siveco, 23.11.2007. Sursa: SinonimeTABÁC s. v. argăsitor, tăbăcar, tutun, tutun turcesc.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimetabác (tăbăcar) s. m., pl. tabáciTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografictabác (tutun) s. n., pl. tabácuriTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficTABÁC1 tabacuri n. Preparat din frunze uscate de tutun, măcinate fin, care se aspiră pe nas; tutun prizat. /<ngr. tampákos, germ. TabakTrimis de siveco, 10.03.2006. Sursa: NODEXTABÁ//C2 tabacci m. rar Muncitor specializat în tăbăcirea pieilor; argăsitor; dubălar; tăbăcar. /<turc. tabakTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXTABÁC I. s. n. tutun măcinat care se aspiră pe nas. II. adj. inv. de culoarea tutunului. (< germ. Tabak, fr. tabac, rus., ucr. tabak)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDNtabác (-ci), s.m. – Muncitor care tăbăceşte pieile, argăsitor. – Mr. tăbac. tc. (arab.) tabak (Şeineanu, II, 338), cf. alb., bg., sb., megl. tabak, ngr. ταμπάϰης. – Der. tăbăci, vb. (a argăsi, a dubi; a usaca pielea la soare), cf. megl. tăbăţǫs, tăbăţiri; tăbăcar, s.m. (argăsitor); tăbăcărie, s.f. (meseria şi atelierul tăbăcarului); tăbăceală, s.f. (argăseală); tăbăcit, s.n. (argăsit); tăbăcăreasă, s.f. (Mold., un anumit joc de cărţi).Trimis de blaurb, 15.02.2009. Sursa: DERtabác (-curi), s.n. – Tutun. var. Trans. tabac. Mr. tabac. sp. tabaco (REW 8508a), prin intermediul it. tabacco, fr. tabac, germ. Tabak, cf. ngr. ταμπάϰος, rus., rut. tabak etc. – Der. tabachere (var. tababcheră, mr. tabacheră), s.f. (cutiuţă pentru tutun sau ţigări), din it. tabacchiera, prin intermediul ngr. ταμπαϰιέρα; tabachere, s.f. (luminator, lucarnă), din fr. tabatière asimilat la cuvîntul anterior; tabagie, s.f., din fr. tabagie; tabagism, s.n., din fr. tabagisme; tabacioc, s.n. (Mold., puţin tutun); din rus. tabaŭok.Trimis de blaurb, 15.02.2009. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.