dubală — DUBÁLĂ s.f. v. dubeală. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 dubálă (dubeálă), dubéli, s.f. (reg.) 1. tăbăceală, argăseală. 2. materie cu care se tăbăceşte; argăseală. 3. fiinţă mare şi leneşă. Trimis de blaurb, 04.05.2006. Sursa:… … Dicționar Român
dubi — DUBÍ, dubesc, vb. IV. (reg.) 1. tranz. A tăbăci, a argăsi. ♢ expr. A pune (pe cineva) la dubit = a băga (pe cineva) la închisoare. 2. refl. (Despre in, cânepă, etc.) A se muia, a se topi, a se destrăma. – Din ucr. dubyty. Trimis de baron,… … Dicționar Român
dubălar — DUBĂLÁR, dubălari, s.m. (reg.) Tăbăcar. – Dub(e)ală + suf. ar. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 DUBĂLÁR s. v. argăsitor, caraban, nasi corn, tăbăcar. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime dubălár s. m … Dicționar Român
dubălărie — DUBĂLĂRÍE s. v. argăsitorie, tăbăcărie. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime DUBĂLĂRÍ//E dubălăriei f. reg. 1) la sing. Meseria de dubălar; tabăcărie. 2) Atelier, întreprindere în care se dubesc pieile; tăbăcărie. /dubeală + suf.… … Dicționar Român
hudub — Rădăcină expresivă care evocă ideea unei căderi zgomotoase. Creaţie expresivă; nu este altceva decît o var. de la hodoronc, s. v. – Der. hudubîşt, interj. (exprimă ideea unei căderi de apă), cf. bîşti, bîldîbîc; hudubă, s.f. (pasăre de pradă),… … Dicționar Român
tăbăcire — TĂBĂCÍRE, tăbăciri, s.f. Acţiunea de a tăbăci şi rezultatul ei; tăbăceală, tăbăcit1, argăsire, argăseală, argăsit, tanaj. – v. tăbăci. Trimis de RACAI, 07.12.2003. Sursa: DEX 98 TĂBĂCÍRE s. argăseală, argăsire, argăsit, tăbăceală, tăbăcit,… … Dicționar Român
