hudub

hudub- Rădăcină expresivă care evocă ideea unei căderi zgomotoase. Creaţie expresivă; nu este altceva decît o var. de la hodoronc, s. v. – Der. hudubîşt, interj. (exprimă ideea unei căderi de apă), cf. bîşti, bîldîbîc; hudubă, s.f. (pasăre de pradă), probabil datorită scufundării ei comparate cu aruncatul în apă; hudubleaje, s.f. (pasăre de pradă); hududoi, s.n. (vale strîmtă, rîpă); hudubeie (var. hud(r)ubeţe, ho(n)drobeie), s.f. pl. (obiecte, vechituri); odobaie (var. hodobaie, (h)udubaie), s.f. (rablă, maşină veche; casă mare dărăpănată; persoană care seamănă cu un cal; vechitură, lucru uzat), cuvînt în mod evident egal cu cel anterior (după Scriban, de la dubă); odobeală, s.f. (temniţă, închisoare), cuvînt rar, folosit numai de Ispirescu (după Cihac, de la dubă; după Candrea, de la dubeală); huduroi, s.n. (pămînt necultivat).

Trimis de blaurb, 02.12.2007. Sursa: DER