- tulpină
- TULPÍNĂ, tulpini, s.f. 1. Parte a unui arbore cuprinsă între rădăcină şi coroană, care susţine ramurile, frunzele, florile şi fructele şi prin care trece seva la diverse părţi ale plantei; trunchi; parte a unor plante erbacee din care pornesc ramurile şi frunzele. 2. Temă a unui cuvânt. 3. fig. Origine a unui popor, a unei familii, a unei persoane etc. – cf. bg., scr. t u r p i n a .Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98TULPÍNĂ s. I. 1. v. trunchi. 2. tulpină târâtoare = stolon. 3. v. lujer. 4. (bot.) cotor, tuleu, (reg.) beldie. (tulpină la plantele erbacee mari.) 4. tulpină târâtoare v. stolon. II. v. spiţă.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: SinonimeTULPÍNĂ s. v. matcă, talon, temă.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimetulpínă s. f., g.-d. art. tulpínii; pl. tulpíniTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficTULPÍN//Ă tulpinăi f. Parte a unei plante de la rădăcină în sus, din care pornesc ramurile şi frunzele. [G.-D. tulpinii] /<sl. trupinaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXtulpínă (-ni), s.f. – 1. Trunchi de copac. – 2. Tijă centrală a unei plante. – var. trupină, turpină. bg., sb. trupina, de la trupŭ, cf. trup (Cihac, II, 425; Tiktin). Forma înv. este trupină, din care pare să se fi dezvoltat *trulpină, cu l expresiv; r s-ar fi disimilat într-o fază posterioară.Trimis de blaurb, 07.04.2009. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.