tufănică

tufănică
TUFĂNÍCĂ, tufănele, s.f. Specie de crizantemă cu flori mici; dumitriţă. [pl. şi: tufănici] – Tufan + suf. -ică.
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

TUFĂNÍCĂ s. v. crizantemă.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

tufănícă s. f., g.-d. art. tufănélei/tufănícii; pl. tufănéle/tufăníci
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

TUFĂN//ÍCĂ tufănicăéle f. (diminutiv de la tufan) Plantă erbacee cu tulpina lemnoasă şi cu frunzele late, adânc crestate cultivată pentru florile ei tomnatice, divers colorate şi plăcut mirositoare; crizantemă; dumitriţă. [G.-D. tufănelei; pl. şi tufănici] /<Din tufă
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать реферат

Look at other dictionaries:

  • tufãnícã — s. f., g. d. art. tufãnélei/ tufãnícii; pl. tufãnéle/tufãníci …   Romanian orthography

  • crizantemă — CRIZANTÉMĂ, crizanteme, s.f. Plantă decorativă din familia compozeelor, cu frunze penat divizate şi cu flori de culori variate, cu o inflorescenţă mare şi bogată (Chrysanthemum indicum). – Din fr. chrysanthème. Trimis de IoanSoleriu, 31.07.2004.… …   Dicționar Român

  • dumitriţă — DUMITRÍŢĂ, dumitriţe, s.f. (bot.; pop.) Tufănică; crizantemă. – Din [Sfântul] Dumitru + suf. iţă. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  DUMITRÍŢĂ s. v. crizantemă. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  dumitríţă s …   Dicționar Român

  • aurată — AURÁTĂ s. v. crizantemă, dumitriţă, margaretă, tufănică. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime …   Dicționar Român

  • floare — FLOÁRE, flori, s.f. I. 1. Parte a plantei care cuprinde organele de reproducere sexuată şi care are de obicei o corolă frumoasă şi variat colorată. ♢ (La sg. cu înţeles colectiv) Salcâmi plini de floare. ♢ loc. adj. În floare = (despre plante)… …   Dicționar Român

  • galben — GÁLBEN, Ă, galbeni, e, adj., subst. 1. adj. De culoarea aurului, a lămâiei etc. ♢ Rasă galbenă = grup de popoare care se caracterizează prin culoarea galbenă brună a pielii. Friguri galbene = boală contagioasă răspândită în ţările tropicale,… …   Dicționar Român

  • gură — GÚRĂ, guri, s.f. I. 1. Cavitate din partea anterioară (şi inferioară) a capului oamenilor şi animalelor, prin care alimentele sunt introduse în organism; p. restr. buzele şi deschizătura dintre ele; buze. ♢ loc. adv. Gură n gură = foarte aproape… …   Dicționar Român

  • mare — MÁRE1, mari, adj. I. (Indică dimensiunea) Care depăşeşte dimensiunile obişnuite; care are dimensiuni apreciabile (considerate în mod absolut sau prin comparaţie). ♢ Degetul (cel) mare = degetul cel mai gros al mâinii, care se opune celorlalte… …   Dicționar Român

  • mărgărită — MĂRGĂRÍTĂ, mărgărite, s.f. (bot.; pop.) Margaretă. – Din ngr. margaríta. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  MĂRGĂRÍTĂ s. v. bănuţ, boul domnului, boul lui dumnezeu, buburuză, crizantemă, dumitriţă, margaretă, părăluţă, tufănică, vaca… …   Dicționar Român

  • roman — ROMÁN1, romane, s.n. Specie a genului epic, de întindere mare, cu conţinut complex, care se desfăşoară de a lungul unei anumite perioade şi angajează mai multe personaje, presupunând un anumit grad de adâncime a observaţiei sociale şi analizei… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”