traistă

traistă
TRÁISTĂ, traiste, s.f. 1. Obiect în formă de sac, confecţionat din pânză groasă sau din lână şi prevăzut cu o baieră pentru a fi agăţat, care serveşte la transportul sau la păstrarea unor obiecte, mai ales a mâncării; straiţă. ♢ expr. Cu traista în băţ, se spune despre cineva care nu are locuinţă stabilă sau care este foarte sărac. A-i bate (cuiva) vântul în traistă= a fi extrem de sărac. Traistă goală (sau uşoară) = sărăcie. A-i mânca (cuiva) câinii din traistă = a fi prostănac. A prinde (pe cineva) cu raţa în traistă = a prinde (pe vinovat) asupra faptului. ♦ spec. Sac mic de pânză deasă din care se dă hrană cailor. 2. Conţinutul unei traiste (1). 3. Compus: traista-ciobanului = plantă erbacee din familia cruciferelor, cu frunze lungi, crestate, dispuse în rozetă, cu flori mici albe şi cu fructe triunghiulare, folosită ca plantă medicinală (Capsella bursa-patoris). – cf. alb. t r a s t ë , t r a j s t ë .
Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

TRÁISTĂ s. 1. desagă, (reg.) tăgârţă, torbă, (Transilv., Ban. şi Olt.) straiţă. (Duce mâncarea în traistă.) 2. săculeţ, (reg.) jacă. (În loc de poşetă purta o traistă.) 3. (bot.) traista-ciobanului (Capsella bursa-pastoris) = (pop.) punguliţă, (reg.) tăşculiţă, buruiană-de-friguri, iarbă-de-friguri, paştele-cailor, punga-popii, straiţa-ciobanului, straiţa-popii, tăşcuţa-ciobanului.
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

tráistă s. f. (sil. trais-), g.-d. art. tráistei; pl. tráiste
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

TRÁIST//Ă traistăe f. 1) Sac de dimensiuni mici, din ţesătură groasă (de obicei, ornamentată), prevăzut cu baiere şi folosit pentru transportarea sau păstrarea diferitelor lucruri, în special, merinde. 2) Sac de pânză din care li se dă cailor ovăz. ♢ A umbla cu traistăa-n băţ a rămâne sărac şi fără adăpost. A umbla cu capul în traistă a fi distrat. A-i mânca (cuiva) câinii din traistă a fi prostănac. A-i bate (cuiva) vântul în traistă a fi extrem de sărac. A prinde (pe cineva) cu raţa în traistă a prinde vinovatul asupra faptului. Fală goală, traistă uşoară sărac, dar fudul. 3) Conţinutul unui astfel de sac. O traistă de nuci. 4):traistăa-ciobanului plantă erbacee cu frunze adânc crestate, dispuse în rozetă, cu flori mici albe şi cu fructe triunghiulare, folosită în medicină. [G.-D. traistei; Sil. trais-] /cf. alb. trastë, trajstë
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

tráistă (-te), s.f. – 1. Sac cu baiere, care se duce pe umeri, tăfîlcă, turbincă. – 2. (arg.) Flacon, sticlă. – var. înv. taistă, traistă, Olt. tracită, Banat traşită, straiţă, trainstă. Mr. tastru, trastu(r). Mgr. τάγιστρον (Meyer, IF, II, 441; Creţu 374; Diculescu, Elementele, 447; Capidan, Raporturile, 552; REW 8528), cf. ngr. τραïστο, calabr. trástina. Legătura cu lat. canistrum (Miklosich, Etym. Wb., 109; Vasmer, III, 70) nu este evidentă. Cuvînt dacic, după Hasdeu, cuv. din Bătrîni, I, 304 şi Col. lui Traian, 1874, 126, cf. Candrea. Din rom. a trecut la toate idiomurile cu care romînii au venit în contact: alb. tra(i)stë, štraitsë, streitsë, draštë, mag. tarisznya, ceh. tanystra (› germ. Tornister), slov. tanejstra, rut., pol. tajstra, rus. taistra. – Der. trăistar, s.m. (fabricant sau vînzător de traiste).
Trimis de blaurb, 29.03.2009. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

Look at other dictionaries:

  • tráistã — s. f. (sil. trais ), g. d. art. tráistei; pl. tráiste …   Romanian orthography

  • tăgârţă — TĂGẤRŢĂ, tăgârţe, s. f. Traistă, sac. – Comp. ngr. tagartzíka «geantă de călătorie». Trimis de pan111, 17.06.2004. Sursa: DLRM  TĂGẤRŢĂ, tăgârţe, s.f. (reg.) Traistă, sac. – cf. ngr. t a g a r t z í k a . Trimis de LauraGellner, 13.09.2007.… …   Dicționar Român

  • desagă — DESÁGĂ, desagi, s.f. Traistă formată din două părţi, care se poartă pe umăr sau pe şa. ♦ Fiecare dintre cele două părţi ale acestui obiect; p. ext. traistă. [var.: deság s.m.] – Din ngr. disákki(on), bg. disagi. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007 …   Dicționar Român

  • jacă — JÁCĂ, jăci, s.f. (reg.) Sac, traistă, săculeţ de pânză rară, în care se pune (la scurs) caşul, urda sau brânza de vacă. – Din magh. zsák. Trimis de claudia, 02.02.2005. Sursa: DEX 98  JÁCĂ s. v. săculeţ, traistă. Trimis de siveco, 13.09.2007.… …   Dicționar Român

  • băţ — BĂŢ, beţe, s.n. 1. Bucată de lemn lungă şi subţire. ♢ expr. A pune (cuiva) beţe în roate = a face (cuiva) dificultăţi pentru a zădărnici o acţiune, un plan. (reg.) A da (ca câinele) prin băţ = a fi extrem de insistent, de obraznic. A rămâne cu… …   Dicționar Român

  • cap — CAP1, (I, III) capete, s.n., (II) capi, s.m. I. s.n. 1. Extremitatea superioară a corpului omenesc sau cea anterioară a animalelor, unde se află creierul, principalele organe de simţ şi orificiul bucal. ♢ loc. adv. Din cap până n picioare = de… …   Dicționar Român

  • capselă — capsélă s. f., pl. capséle Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic  CAPSÉLĂ s.f. (bot.) 1. Plantă din familia cruciferelor, cunoscută sub numele de traista ciobanului. 2. Siliculă de forma acestei plante. [< fr. capselle, cf …   Dicționar Român

  • cioban — CIOBÁN, ciobani, s.m. 1. Persoană care paşte, păzeşte şi îngrijeşte oile; păstor, păcurar. ♦ Proprietar de oi; baci. 2. Compus: ciobanul cu oile = numele unei constelaţii din emisfera boreală; lira. – Din tc. çoban. Trimis de IoanSoleriu,… …   Dicționar Român

  • ciochină — CIOCHÍNĂ, ciochine, s.f. Partea dindărăt a şeii, de care se poate lega traista, desagii etc.; fiecare dintre cele două capete ale părţii dindărăt a şeii. – cf. tc. ç ı k ı n raniţă, traistă . Trimis de hai, 16.05.2004. Sursa: DEX 98  ciochínă s …   Dicționar Român

  • funie — FÚNIE, funii, s.f. 1. Frânghie1. ♢ Funie de ceapă (sau de usturoi) = împletitură, cunună de ceapă sau de usturoi. ♢ expr. Drept ca funia în traistă (sau în sac) = strâmb, răsucit; fig. nedrept, necinstit. A vorbi de funie în casa spânzuratului =… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”