tipicár — adj. m., pl. tipicári; f. sg. tipicárã, pl. tipicáre … Romanian orthography
maniac — MANIÁC, Ă, maniaci, ce, adj., s.m. şi f. (Persoană) care suferă de o manie (1); p.ext. (om) care este obsedat de o idee fixă sau care manifestă o preocupare exagerată pentru ceva, având adesea deprinderi ciudate; tipicar. [pr.: ni ac] – Din fr.… … Dicționar Român
meticulos — METICULÓS, OÁSĂ, meticuloşi, oase, adj. Care dă atenţie tuturor amănuntelor, preocupat (în mod exagerat) de amănunte; minuţios, pedant. ♦ (Adesea adverbial) Făcut cu multă atenţie şi migală; scrupulos. ♦ (Adverbial) Cu de amănuntul, amănunţit. –… … Dicționar Român
pareatcă — pareátcă1, parétce, s.f. (înv. şi reg.) 1. birocratism; tipic; rutină. 2. epitet dat unui om birocrat, tipicar, cu obiceiuri şi concepţii învechite. Trimis de blaurb, 28.10.2008. Sursa: DAR pareátcă2, parétce, s.f. (înv. şi reg.) cârpă,… … Dicționar Român
paretcar — paretcár, paretcári, s.m. (înv. şi reg.) tipicar, birocrat. Trimis de blaurb, 13.09.2007. Sursa: DAR … Dicționar Român
pedant — PEDÁNT, Ă, pedanţi, te, adj., s.m. şi f. 1. adj. (Despre oameni şi manifestările lor) Cu pretenţii de erudiţie şi de competenţă deosebită; meticulos; minuţios peste măsură; pedantic, pedantesc. 2. s.m. şi f. Persoană care face mereu paradă de… … Dicționar Român
pedantic — PEDÁNTIC, Ă, pedantici, ce, adj. (înv.) Pedant (1). – Pedant + suf. ic. Trimis de valeriu, 03.02.2004. Sursa: DEX 98 PEDÁNTIC adj. v. meticulos, pedant, scrupu los, tipicar. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime pedántic … Dicționar Român
tabietliu — TABIETLÍU, ÍE, tabietlii, adj. (Rar) Care are tabieturi; p. ext. maniac, pedant. [pr.: bi e ] – Din tc. tabīatli. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 TABIETLÍU adj. v. meticulos, pedant, scrupulos, tipicar. Trimis de siveco, 26.03 … Dicționar Român
tipic — TIPÍC1, tipicuri, s.n. 1. Formulă obişnuită, stereotipă; obicei, tradiţie, normă, regulă. 2. Carte care cuprinde ansamblul regulilor după care se oficiază slujbele religioase; normă, regulă pentru oficierea serviciului divin. – Din sl. tipikŭ.… … Dicționar Român
tipicăreasă — TIPICĂREÁSĂ, tipicărese, s.f. Călugăriţă care are grijă ca ritualul să se săvârşească după tipic. – Din tipicar + suf. easă. Trimis de gall, 10.10.2008. Sursa: DLRM … Dicționar Român