tabietliu

tabietliu: TABIETLÍU, -ÍE, tabietlii, adj. (Rar) Care are tabieturi; p. ext. maniac, pedant. [pr.: -bi-e-] – Din tc. tabīatli.

Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

TABIETLÍU adj. v. meticulos, pedant, scrupulos, tipicar.

Trimis de siveco, 26.03.2008. Sursa: Sinonime

TABIETLÍU adj., s. v. maniac.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

tabietlíu adj. m. (sil. -bi-e-tliu), f. tabietlíe, pl. m. şi f. tabietlíi

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

TABIETLÍ//U tabietliue (tabietliui) şi substantival rar Care respectă anumite tabieturi. /<turc. tabiatli

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Игры ⚽ Поможем решить контрольную работу

maniac — MANIÁC, Ă, maniaci, ce, adj., s.m. şi f. (Persoană) care suferă de o manie (1); p.ext. (om) care este obsedat de o idee fixă sau care manifestă o preocupare exagerată pentru ceva, având adesea deprinderi ciudate; tipicar. [pr.: ni ac] – Din fr.… … Dicționar Român
pedant — PEDÁNT, Ă, pedanţi, te, adj., s.m. şi f. 1. adj. (Despre oameni şi manifestările lor) Cu pretenţii de erudiţie şi de competenţă deosebită; meticulos; minuţios peste măsură; pedantic, pedantesc. 2. s.m. şi f. Persoană care face mereu paradă de… … Dicționar Român
tabiet — TABIÉT, tabieturi, s.n. Deprindere, gust pe care cineva şi l satisface cu regularitate, cu meticulozitate; obişnuinţă; p. ext. manie. ♢ loc. adj. Cu tabieturi = cu deprinderi precise şi fixe. ♢ expr. A şi face tabietul = a şi satisface un gust… … Dicționar Român
tipicar — TIPICÁR, Ă, tipicari, e, adj., s.m. şi f. (Persoană) care dă prea multă importanţă lucrurilor mărunte, oprindu se la forme şi aspecte exterioare, fără a pătrunde în miezul lucrurilor; (persoană) care manifestă o scrupulozitate exagerată, inutilă; … Dicționar Român

Academic Dictionaries and Encyclopedias