- timpuriu
- TIMPURÍU, -ÍE, timpurii, adj. 1. Care se întâmplă, apare sau se face înainte de data sau timpul obişnuit sau prevăzut. ♢ loc. adv. De timpuriu = înainte de data sau de timpul obişnuit sau prevăzut, din vreme; devreme. 2. (Despre varietăţi de fructe sau de legume) Care se coace sau devine bun de mâncat înainte de vremea obişnuită; (despre flori) care se dezvoltă mai devreme; (despre copaci) care înfloreşte sau înverzeşte mai devreme decât timpul obişnuit. – Din lat. *temporivus.Trimis de RACAI, 10.04.2009. Sursa: DEX '98Timpuriu ≠ târziuTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeMERCANTILISM TIMPURÍU s. (EC.) sistem monetar.Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimeTIMPURÍU adj., adv. 1. adj. precoce, văratic, (rar) precopt, (reg.) oarzăn, orzatic, orzesc, primăriu, scorumnic, (Transilv. şi Ban.) pârgav, pârgaviţ. (Mere timpuriuii.) 2. adv. devreme, (pop.) degrabă. (Astăzi se culcă timpuriu.)Trimis de siveco, 10.04.2009. Sursa: Sinonimetimpuríu adj. m., f. timpuríe; pl. m. şi f. timpuríiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficTIMPURÍ//U timpuriue (timpuriui) 1) Care are loc înainte de timpul obişnuit sau prevăzut. ♢ De timpuriu a) din timp; b) înainte de timpul obişnuit. 2) (despre fructe şi legume) Care ajunge mai înainte decât altele de acelaşi fel la starea când poate fi consumat; devreme. 3) (despre flori) Care apare şi se dezvoltă mai repede în raport cu altele. /<lat. temporivusTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.