- taică
- TÁICĂ s.m. (pop.) 1. Tată. ♦ (La vocativ) Termen afectiv cu care se adresează cineva unui om mai în vârstă; termen afectiv cu care se adresează un părinte copilului său, un om mai în vârstă unuia mai tânăr etc. 2. (Determinat prin "părinte" sau "popă") Nume (de adresare) dat preotului. – Din tată (după maică). cf. scr. t a j k o .Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98TÁICĂ s. v. bunic, părinte, tată, tată-mare.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimetáică s. m., g.-d. art. táichii/lui táicaTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografictáică-meu (-tău, -său) s. m. + adj.Trimis de siveco, 13.07.2007. Sursa: Dicţionar ortograficTÁICĂ m. invar. pop. 1) (şi cuvânt de adresare a copilului către tatăl său) Bărbat considerat în raport cu copiii săi; tată. ♢ A scăpa de dracul şi a da peste taică-său a ieşi dintr-o încurcătură şi a da peste alta (şi mai mare). A trimite de la dracu la taică-său a amăgi, a înşela pe cineva; a duce de nas pe cineva. 2) (cuvânt de adresare a celor tineri către un om mai în vârstă) Bărbat respectat şi apropiat cuiva; tată. [G.-D. taichii; Sil. tai-] /Din tatăTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXtáică s.m. – 1. Tată. – 2. (arg.) Birlic. bg. tajko, sb. tajko, tajka (Tiktin; Conev 98).Trimis de blaurb, 18.02.2009. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.