tăiculiţă — TĂICULÍŢĂ s. m. Diminutiv al lui taică. Trimis de pan111, 13.09.2007. Sursa: DLRM TĂICULÍŢĂ s.m. Diminutiv al lui taică; tăicuşor, tăicuţă, tăiculean. – Taică + suf. uliţă. Trimis de cata, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 TĂICULÍŢĂ s. v. tăicuţă,… … Dicționar Român
tăicuţ — TĂICÚŢ s.m. v. tăicuţă. Trimis de pan111, 13.09.2007. Sursa: DLRM TĂICÚŢ s.m. v. tăicuţă. Trimis de cata, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român
tăiculean — TĂICULEÁN s. m. (pop.) Tăiculiţă. – Din taică + suf. ulean. Trimis de pan111, 13.09.2007. Sursa: DLRM TĂICULEÁN, tăiculeni, s.m. (pop.) Tăiculiţă. – Taică + suf. ulean. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român
tăicuşor — TĂICUŞÓR s. m. Tăiculiţă. – Din taică + suf. (u)şor. Trimis de pan111, 13.09.2007. Sursa: DLRM TĂICUŞÓR, tăicuşori, s.m. Tăiculiţă. – Taică + suf. uşor. Trimis de cata, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 TĂICUŞÓR s. v. tăicuţă, tătic … Dicționar Român
tătic — TĂTÍC, tătici, s.m. Diminutiv al lui tată (1); tăticuţ, tătişor, tătucă, tătuţă. – Tată + suf. ic. Trimis de RACAI, 07.12.2003. Sursa: DEX 98 TĂTÍC s. tăicuţă, (pop.) tăiculean, tăiculiţă, tăicusor, tătuc, tătuţ, (reg.) tătuică, tătuluc,… … Dicționar Român
tătuc — TĂTÚC s. v. tăicuţă, tătic. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
tătuică — TĂTÚICĂ s. v. tăicuţă, tătic. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
tătuluc — TĂTULÚC s. v. tăicuţă, tătic. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
tătuluţ — TĂTULÚŢ s. v. tăicuţă, tătic. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
tătuşor — TĂTUŞÓR s. v. tăicuţă, tătic. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … Dicționar Român
