Dicționar Român. 2013.
tăicuţă — TĂICÚŢĂ s.m. Tăiculiţă. [var.: tăicúţ s.m.] – Din taică + suf. uţă. Trimis de pan111, 13.09.2007. Sursa: DLRM TĂICÚŢĂ s.m. Tăiculiţă. [var.: tăicúţ s.m.] – Taică + suf … Dicționar Român
tăiculean — TĂICULEÁN s. m. (pop.) Tăiculiţă. – Din taică + suf. ulean. Trimis de pan111, 13.09.2007. Sursa: DLRM TĂICULEÁN, tăiculeni, s.m. (pop.) Tăiculiţă. – Taică + suf. ulean. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … Dicționar Român
tăicuşor — TĂICUŞÓR s. m. Tăiculiţă. – Din taică + suf. (u)şor. Trimis de pan111, 13.09.2007. Sursa: DLRM TĂICUŞÓR, tăicuşori, s.m. Tăiculiţă. – Taică + suf. uşor. Trimis de cata, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 TĂICUŞÓR s. v. tăicuţă, tătic … Dicționar Român
tătic — TĂTÍC, tătici, s.m. Diminutiv al lui tată (1); tăticuţ, tătişor, tătucă, tătuţă. – Tată + suf. ic. Trimis de RACAI, 07.12.2003. Sursa: DEX 98 TĂTÍC s. tăicuţă, (pop.) tăiculean, tăiculiţă, tăicusor, tătuc, tătuţ, (reg.) tătuică, tătuluc,… … Dicționar Român
