- binişorul
- BINIŞÓRUL s. n. art. v. binişor. [DEX '96]Trimis de gall, 12.01.2008. Sursa: Neoficial
Dicționar Român. 2013.
Dicționar Român. 2013.
binişor — BINIŞÓR adv. Diminutiv al lui bine. ** Cu băgare de seamă; fără grabă, cu calm. ♢ expr. Şezi binişor! = fii cuminte! astâmpără te! ♦ Cu blândeţe, prietenos. ♢ expr. (Substantivat) (A lua pe cineva sau a o lua) cu binişorul = (a proceda) cu… … Dicționar Român
lua — LUÁ, iau, vb. I. tranz. I. 1. A prinde un obiect în mână spre a l ţine (şi a se servi de el) sau spre a l pune în altă parte. ♢ expr. A lua altă vorbă = a schimba (cu dibăcie) subiectul unei discuţii. A( şi) lua picioarele la spinare = a pleca… … Dicționar Român
încetişor — ÎNCETIŞÓR adv. Diminutiv al lui încet; încetinel (2). ♦ (Substantivat; în expr.) (A lua pe cineva sau a o lua) cu încetişorul = (a lua pe cineva sau a o lua) cu blândeţe, cu tact, cu binişorul. – Încet + suf. işor. Trimis de valeriu, 25.04.2003.… … Dicționar Român
cu — prep. 1. Introduce un atribut sau un nume predicativ; a) indică asocierea: casă cu livadă; b) indică conţinutul: pahar cu bere; c) indică o posesiune sau posesorul: maşinuţă cu motor; d) indică o dependenţă, o legătură: rudă cu mine; e) indică o… … Dicționar Român
sta — STA, stau, vb. I. intranz. I. 1. (Despre oameni şi animale) A se opri din mers, a rămâne pe loc; a se întrerupe dintr o acţiune, dintr o mişcare, dintr o activitate etc.; (despre aparate, mecanisme, dispozitive) a se opri din funcţionare, a nu… … Dicționar Român
încetişorul — ÎNCETIŞÓRUL subst. în expr. v. ÎNCETIŞÓR. (Substantivat; în expr.) (A lua pe cineva sau a o lua) cu încetişorul = (a lua pe cineva sau a o lua) cu blândeţe, cu tact, cu binişorul. [DEX 98] Trimis de gall, 30.01.2008. Sursa: Neoficial … Dicționar Român