- sănătate
- SĂNĂTÁTE s.f. 1. Stare a unui organism la care funcţionarea tuturor organelor se face în mod normal şi regulat. ♢ Casă de sănătate = sanatoriu; ospiciu. Sănătatea publică = bunăstarea sanitară, starea de salubritate a întregii populaţii. ♢ expr. În sănătatea (cuiva sau a ceva) = a) urare făcută când se bea un pahar în cinstea cuiva sau a ceva; b) pentru a onora pe cineva sau ceva, în cinstea cuiva sau a ceva. Sănătate (bună)! = a) formulă de urare la despărţire; b) s-a sfârşit, nu mai e nimic de făcut; puţin îmi pasă! atâta pagubă! 2. fig. Tărie, robusteţe. – lat. sanitas, -atis.Trimis de LauraGellner, 18.07.2004. Sursa: DEX '98Sănătate ≠ boalăTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonimesănătáte s. f., g.-d. art. sănătăţiiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficSĂNĂTÁT//E f. Stare fizică şi fiziologică normală a unui organism sănătos. A-şi cruţa sănătateea. ♢ sănătate! formulă de salut (la plecare). [G.-D. sănătăţii] /<lat. sanitas, sănătateatisTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXsănătáte (sănătắţi), s.f. – 1. Stare generală bună a organismului. – 2. Sănătate (1) publică. – 3. Salut, formulă de salut. – 4. Toast. – 5. Gata, nimic mai mult! (funcţie de interj.). – Mr. sînătate, megl. sănitati. lat. sanĭtatem (Puşcariu 1509; REW 7580), cf. alb. šendet (Meyer 405; Philippide, II, 653), it. sanità, prov. santat, fr. santé. Pentru ultimul sens, cf. pace. – Der. sănătos, adj. (teafăr; salutar, salubru; întreg, fără defect; intact, incoruptibil; teribil, respectabil), mr. sînătos, megl. sînitos, din lat. *sanĭtōsus (Meyer, alb. St., IV, 35; Puşcariu 1519; REW 7580a), cf. nap. sanetuse, campid. sanidozu, cuvînt de uz comun (ALR, I, 131); nesănătos, adj. (fără sănătate, morbos, bolnav); sănătoasa, s.f. (fam., fugă, scăpat); poate prin aluzie la proverbul fuga-i ruşinoasă dar e sănătoasă; însănătoşi (var. sănătoşa), vb. (a se face bine, a se vindeca); sunătoare (var. sănătoare, sănitoare), s.f. (pojarniţă, inimioară, Hypericum perforatum; numele altor plante, Crepis foetida, Helianthemum mobile, Hyosciamus niger, Gnaphalium dioicum), datorită virtuţilor sale curative, alterată fonetic prin etimologie populară considerîndu-se der. de la a suna (Puşcariu, Lr., 17; după Tiktin şi Candrea, din lat. sanatōria, cu aceeaşi modificare). – Der. neol. sanatoriu, s.n., fin fr. sanatorium; sanitar, adj., din fr. sanitaire; sănicioară, s.f. (iarba-frîntului, Sanicula europaea), probabil intrepretarea neol. a numelui ştiinţific al planetei, cf. mag. szaniczor (Tiktin).Trimis de blaurb, 16.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.