Dicționar Român. 2013.
barbarie — BARBARÍE, barbarii, s.f. 1. Stare primitivă de dezvoltare social culturală. 2. Concepţie, atitudine, comportare care dovedesc lipsă de respect, dispreţ sau ură faţă de cultură şi de civilizaţie; (concr.) faptă care rezultă dintr o asemenea… … Dicționar Român
pustietate — PUSTIETÁTE, pustietăţi, s.f. 1. Regiune lipsită de vegetaţie (şi nepopulată de oameni). ♦ Loc izolat, puţin umblat. 2. Singurătate, izolare. [pr.: ti e ] – Pustiu + suf. ătate. Trimis de oprocopiuc, 27.04.2004. Sursa: DEX 98 PUSTIETÁTE s. 1. v … Dicționar Român
sălbatic — SĂLBÁTIC, Ă, sălbatici, ce, adj., s.m. şi f. I. adj. 1. (Despre animale) Care nu este domesticit sau îmblânzit; p. ext. greu de stăpânit, nedomolit, aprig, focos. ♦ (Despre ochi, privire etc.) Care exprimă nelinişte, spaimă sau violenţă,… … Dicționar Român
sălbăticiune — SĂLBĂTICIÚNE, sălbăticiuni, s.f. 1. Animal sălbatic. ♦ Epitet dat unei persoane care fuge de lume, care trăieşte izolată, retrasă, departe de oameni şi de civilizaţie. 2. Loc sau ţinut sălbatic, pustiu; starea unui ţinut sălbatic. [var.: (pop.)… … Dicționar Român
