şănţuleţ — ŞĂNŢULÉŢ, şănţuleţe, s.n. Diminutiv al lui şanţ; şănţişor, şănţurel. – Şanţ + suf. uleţ. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ŞĂNŢULÉŢ s. şănţişor, (rar) şănţuc, şănţuşor, (înv.) şănţuţ. Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa:… … Dicționar Român
gardină — GÁRDINĂ, gardini, s.f. 1. Şănţuleţ făcut la capetele din interior ale doagelor unui butoi, în care se fixează fundul sau capacul. ♦ Porţiunea de doagă dintre capătul de sus şi şănţuleţul în care se fixează fundul. 2. (Rar) Borul pălăriei. – cf.… … Dicționar Român
caval — CAVÁL1, cavale, s.n. Fluier mare ciobănesc, făcut din lemn de paltin sau de alun. – Din tc. kaval. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 CAVÁL2, cavaluri, s.n. Şănţuleţ prin care trece apa între straturile de legume. – et. nec. Trimis de … Dicționar Român
jgheab — JGHEAB, jgheaburi, s.n. 1. Conductă sau canal deschis în partea superioară, făcut în piatră, într un trunchi de copac etc., permiţând (prin înclinarea sa) scurgerea unui lichid sau a unui material pulverulent. ♦ Canal de scurgere pentru apă sau… … Dicționar Român
şănţişor — ŞĂNŢIŞÓR, şănţişoare, s.n. Şănţuleţ. – Şanţ + suf. işor. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 ŞĂNŢIŞÓR s. v. şănţuleţ. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime şănţişór s. n., pl. şănţişoáre … Dicționar Român
cavál — I. (fluier) s. n., pl. cavále II. (şãnţuleţ) s. n., pl. caváluri … Romanian orthography
dinte — DÍNTE, dinţi, s.m. 1. Fiecare dintre organele osoase mici, acoperite cu un strat de smalţ, aşezate în cavitatea bucală a majorităţii vertebratelor şi servind de obicei pentru a rupe, a mesteca şi a fărâmiţa alimentele; p. restr. fiecare dintre… … Dicționar Român
ghint — GHINT, ghinturi, s.n. 1. Şanţ în formă de spirală, făcut pe suprafaţa interioară a ţevii unor arme de foc, pentru a imprima proiectilului o mişcare de rotaţie necesară menţinerii stabilităţii acestuia pe o traiectorie dată. 2. Cui sau piron cu… … Dicționar Român
nut — NUT, nuturi, s.n. 1. Canelură. 2. Uluc, şanţ făcut într o piesă de lemn. ♢ Nut şi feder = sistem de îmbinare a două piese (din lemn) care constă în introducerea unei proeminenţe fasonate, aflată pe una din feţele primei piese, în ulucul de pe… … Dicționar Român
sfinţişor — SFINŢIŞÓR, sfinţişori, s.m. 1. (ir.) Diminutiv al lui sfânt (II 2). 2. (reg.; la pl.) Mucenici (2). – Sfânt + suf. işor. Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 SFINŢIŞÓR s. (bis.) 1. sfântuleţ, ( … Dicționar Român