şănţişor

şănţişor
ŞĂNŢIŞÓR, şănţişoare, s.n. Şănţuleţ. – Şanţ + suf. -işor.
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

ŞĂNŢIŞÓR s. v. şănţuleţ.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

şănţişór s. n., pl. şănţişoáre
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

Look at other dictionaries:

  • şănţuleţ — ŞĂNŢULÉŢ, şănţuleţe, s.n. Diminutiv al lui şanţ; şănţişor, şănţurel. – Şanţ + suf. uleţ. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  ŞĂNŢULÉŢ s. şănţişor, (rar) şănţuc, şănţuşor, (înv.) şănţuţ. Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa:… …   Dicționar Român

  • şănţuc — ŞĂNŢÚC s. v. şănţişor, şănţuleţ. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime …   Dicționar Român

  • şănţuşor — ŞĂNŢUŞÓR s. v. şănţişor, şănţuleţ. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime …   Dicționar Român

  • şănţuţ — ŞĂNŢÚŢ s. v. şănţişor, şănţuleţ. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”