- gardină
- GÁRDINĂ, gardini, s.f. 1. Şănţuleţ făcut la capetele din interior ale doagelor unui butoi, în care se fixează fundul sau capacul. ♦ Porţiunea de doagă dintre capătul de sus şi şănţuleţul în care se fixează fundul. 2. (Rar) Borul pălăriei. – cf. germ. G a r g e l.Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX '98GÁRDINĂ s. v. bor, margine.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimegárdină s. f., g.-d. art. gárdinii; pl. gárdiniTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficGÁRDIN//Ă gardinăi f. 1) (la butoaie) Şănţuleţ transversal la capetele doagelor în care se fixează fundul. 2) Porţiunea de doagă cuprinsă între capătul ei de sus şi şănţuleţul transversal. 3) rar Bor la pălărie. /<germ. GargelTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXgárdină (-ne), s.f. – Şănţuleţ la doagele unui butoi în care se fixează fundul sau capacul. Origine obscură. După Tiktin şi DAR, din germ. Gargel, Gergel (REW 3568), dar der. nu este clară. Scriban se gîndeşte la o der. de la gard. – Der. gărdina, vb. (a face gardine de butoi); gărdinar, s.m. (unealtă de dogărie pentru făcut gardine); desgărdina, vb. (a desface un butoi).Trimis de blaurb, 08.10.2007. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.