- suveran
- SUVERÁN, -Ă, suverani -e, adj., s.m. şi f. 1. adj. Care este deasupra tuturor, cu o mare autoritate, care are autoritatea supremă. ♦ fig. Absolut, fără margini; total, suprem. ♦ (Despre state, popoare) Care se bucură de suveranitate. 2. s.m. şi f. Conducător al unui stat monarhic; monarh. ♦ fig. Persoană sau colectivitate liberă să dispună de soarta sa, de actele sale. – Din fr. souverain.Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98Suveran ≠ dependentTrimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: AntonimeSUVERÁN adj., s. 1. adj. v. absolut. 2. adj. absolut, total. (Un dispreţ suveran.) 3. adj. v. independent. 4. s. v. rege. 5. s. v. domnitor. 6. s. suveranul pontif v. papă.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimesuverán adj. m., s. m., pl. suveráni; f. sg. suveránă, pl. suveráneTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficSUVERÁN1 suverană (suverani, suverane) m. şi f. 1) (în unele state; folosit şi ca titlu pe lângă numele respectiv) Conducător absolut al unui stat; monarh; rigă; rege; împărat. 2) fig. Persoană care dispune liber de soarta sa, de acţiunile şi de faptele sale. /<fr. souverainTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXSUVERÁN2 suverană (suverani, suverane) 1) Care ocupă cea mai înaltă treaptă a unei ierarhii; cu autoritate extrem de mare; suprem; prim. Putere suverană. 2) (despre state, popoare) Care posedă independenţă naţională, politică şi economică; aflat în stare de independenţă naţională, politică şi economică; independent; liber; slobod; autonom; neatârnat. /<fr. souverainTrimis de siveco, 21.02.2008. Sursa: NODEXSUVERÁN, -Ă adj. Suprem, absolut, care este în cel mai înalt grad. ♦ Care se află deasupra tuturor, cu o mare autoritate; care deţine autoritatea supremă. // s.m. şi f. Monarh, rege, împărat. ♦ (fig.) Cel care poate dispune liber de soarta şi de acţiunile sale. [cf. fr. souverain, lat.t. suveranus].Trimis de LauraGellner, 23.05.2007. Sursa: DNSUVERÁN, -Ă I. adj. suprem, absolut, care este în cel mai înalt grad. ♢ care se află deasupra tuturor, cu o mare autoritate; care deţine autoritatea supremă. II. s. m.f. 1. monarh, rege, împărat. 2. (fig.) cel care poate dispune liber de soarta şi de acţiunile sale. (< fr. souverain, lat. superanus)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.