- monarh
- MONÁRH, monarhi, s.m. Conducător suprem al unei monarhii; suveran. [var.: (înv.) monárc s.m.] – Din ngr. monárhis, germ. Monarch.Trimis de LauraGellner, 19.11.2007. Sursa: DEX '98MONÁRH s. (pol.) 1. v. rege. 2. v. domnitor.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimemonárh s. m., pl. monárhiTrimis de siveco, 10.11.2006. Sursa: Dicţionar ortograficMONÁRH monarhi m. Conducător absolut al unei ţări; rigă; rege; suveran; împărat. /<ngr. monárhis, germ. MonarchTrimis de siveco, 10.11.2006. Sursa: NODEXMONÁRH s.m. Conducător (rege, împărat etc.) al unei monarhii; suveran. [var. monarc s.m. / < fr. monarque, gr. monarchos].Trimis de LauraGellner, 10.11.2006. Sursa: DNMONÁRH s. m. conducător (rege, împărat etc.) al unei monarhii; suveran. (< ngr. monarhis, germ. Monarch)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDNmonárh (monárhi), s.m. – Suveran. Mgr. μόναρχος, parţial prin intermediul lat. monarchus (sec. XVII, cf. Tiktin; Gáldi 211), şi apoi din fr. monarque. – Der. monarhic, adj., din fr. monarchique; monarhi, vb. (înv., a domni); monarhie, s.f., din mgr. μοναρχία; monarhină, s.f. (înv., regină, suverană), din germ. Monarchin, sec. XVIII; monarhism, s.n., din fr. monarchisme; monarhist, s.m., din fr. monarchiste.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.