- rege
- RÉGE, regi, s.m. 1. Suveranul unui regat, persoană care deţine puterea supremă într-un regat; monarh. 2. fig. Cel care are poziţia cea mai însemnată într-un domeniu oarecare, prin puterea, prin importanţa, prin competenţa sa. 3. Numele piesei principale de la jocul de şah, a cărei pierdere aduce înfrângerea jucătorului. ♦ Numele uneia dintre cărţile de joc, care are desenat pe ea un cap de rege (1); popă, rigă. – Din lat. rex, -gis.Trimis de IoanSoleriu, 05.07.2004. Sursa: DEX '98RÉGE s. 1. (pol.) monarh, suveran, cap încoronat, (pop.) crai, (înv.) rigă. (rege al Suediei.) 2. v. popă.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimerége s. m., pl. regiTrimis de siveco, 03.01.2008. Sursa: Dicţionar ortograficRÉG//E regei m. 1) (în unele state; folosit şi ca titlu pe lângă numele respectiv) Conducător absolut al ţării; rigă; monarh; suveran; împărat. rege al Suediei. 2) fig. Persoană care domină o anumită sferă de activitate prin puterea sa materială sau spirituală; stăpân absolut. rege al poeziei. rege al petrolului. ♢ regeele animalelor denumire dată leului. regeele păsărilor denumire dată vulturului. 3) (la jocul de şah) Piesă care ocupă o poziţie principală. 4) (la jocul de cărţi) Figură pe care este reprezentat chipul unui bărbat în vârstă cu coroană; popă. /<lat. rex, regegisTrimis de siveco, 01.02.2007. Sursa: NODEXRÉGE s.m. 1. Suveran al unui regat; monarh. 2. (fig.) Stăpân recunoscut (pentru puterea, pentru importanţa sa). 3. Piesa principală la jocul de şah. ♦ Popă, rigă (la cărţi). [< lat. rex].Trimis de LauraGellner, 16.03.2007. Sursa: DNRÉGE s. m. 1. suveran al unui regat; monarh. 2. (fig.) persoană care are poziţia cea mai însemnată într-un domeniu oarecare, într-o colectivitate, prin puterea, importanţa, reputaţia sa. 3. piesa principală la jocul de şah. ♢ crai, popă, rigă la jocul de cărţi. (< lat. rex)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDNrége (régi), – Monarh. lat. regem (sec. XIX). Este dubletul lui rigă, s.m. (rege), înv., din mgr. ῥήγας, cf. mr. rigă, alb. reg, v. sb. riga. – Der. regal, adj., din lat. regalis (sec. XIX); regală, s.f. (cană de bere; ţigară populară în trecut); regalist, s.m. (partizan al regelui), format după fr. royaliste; regalitate, s.f. (monarhie); regat, s.n. (stat guvernat de rege), var. înv. rigat, de la rigă; regăţean, adj. (din România înainte de unirea din 1918); regent, s.m., din fr. régent; regenţă, s.f., din fr. régence; regesc, adj. (de rege, regal); regeşte, adv. (ca regii); regină, s.f., din lat. regina (sec. XIX).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.