- suspenda
- SUSPENDÁ, suspénd, vb. I. tranz. 1. A atârna. 2. fig. A întrerupe, a amâna, a opri temporar o activitate. ♦ A face să înceteze temporar o acţiune judiciară; a interzice temporar exercitarea unor drepturi; a amâna fără termen executarea unei pedepse. ♦ A destitui provizoriu din funcţie un salariat. 3. fig. A interzice, a face să înceteze, a suprima o acţiune. – Din fr. suspendre, lat. suspendere.Trimis de ionel, 29.07.2004. Sursa: DEX '98SUSPENDÁ vb. I. v. agăţa. II. 1. v. înceta. 2. a întrerupe. (Au suspenda cursurile pe câteva zile.) 3. v. suprima.Trimis de siveco, 27.08.2008. Sursa: Sinonimesuspendá vb., ind. prez. 1 sg. suspéndez, 3 sg. şi pl. suspendeázăTrimis de siveco, 21.07.2007. Sursa: Dicţionar ortograficA SUSPENDÁ suspénd 1. tranz. 1) (obiecte) A prinde în (sau de) ceva (cârlig; cui etc.) lăsând să atârne liber în jos; a agăţa; a anina; a spânzura; a atârna. 2) fig. (activităţi, procese, acţiuni judiciare etc.) A întrerupe pe un timp. suspenda ostilităţile. 3) (publicaţii) A împiedica să apară un anumit timp. 4) rar (persoane îndeplinind anumite funcţii) A scoate temporar din serviciu. suspenda un judecător. 2. intranz. A atârna liber (în jos). /<fr. suspendre, lat. suspendereTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXSUSPENDÁ vb. I. tr. 1. A atârna. 2. (fig.) A întrerupe, a opri; a amâna temporar; a suprima temporar. [P.i. suspénd. / < lat. suspendere, cf. fr. suspendre].Trimis de LauraGellner, 23.05.2007. Sursa: DNSUSPENDÁ vb. tr. 1. a atârna; a suspensiona. 2. (fig.) a întrerupe, a amâna, a opri temporar o activitate. ♢ (jur.) a opri cursul judecăţii, al executării sau al urmăririi penale. 3. (fig.) a interzice, a suprima (temporar). (< fr. suspendre, lat. suspendere)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.