suprapune

suprapune
SUPRAPÚNE, suprapún, vb. III. tranz. A aşeza, a pune un lucru deasupra altuia; a plasa, a aşeza ceva peste altceva. ♦ (geom.) A pune o figură deasupra alteia pentru a le verifica egalitatea. ♦ refl. (Despre două suprafeţe) A se afla aşezat deasupra altuia; p. ext. a avea loc în acelaşi timp; a coincide. – Supra- + pune (după fr. superposer).
Trimis de RACAI, 08.05.2007. Sursa: DEX '98

SUPRAPÚNE vb. 1. (rar) a (se) superpune. (Două figuri geometrice care se suprapune.) 2. a coincide, a se încăleca. (Orele celor două şedinţe se suprapune.)
Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime

suprapúne vb. (sil. -pra-) → pune
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Dicţionar ortografic

A SUPRAPÚNE suprapún tranz. A face să se suprapună; a etaja. /supra- + a pune
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

A SE SUPRAPÚNE pers. 3 se suprapúne intranz. 1) (despre linii, figuri, lucruri etc.) A se aşeza exact unul peste altul; a etaja. 2) (despre evenimente) A avea loc în acelaşi timp; a se produce concomitent. /supra- + a pune
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

suprapúne (a suprapune) (su-pra-) vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. suprapún, 2 sg. suprapúi, 1 pl. suprapúnem; conj. prez. 3 să suprapúnă; ger. suprapunấnd; part. suprapús
Trimis de Laura-ana, 10.05.2007. Sursa: DOOM 2

SUPRAPÚNE vb. III. tr. A pune un lucru deasupra altuia, a aşeza unul peste altul. [P.i. suprapún, conj. -nă. / < supra- + pune, după fr. superposer].
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DN

SUPRAPÚNE vb. I. tr. a pune un lucru deasupra altuia, a aşeza unul peste altul. II. refl. a se afla aşezat deasupra altuia; (p. ext.) a coincide în timp. (după fr. superposer)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

Look at other dictionaries:

  • coincide — COINCÍDE, pers. 3 coincíde, vb. III. intranz. 1. (Despre evenimente, fenomene etc.) A se petrece simultan, a se produce în acelaşi loc. 2. A fi identic, a se potrivi întocmai. ♦ (Despre linii, figuri, suprafeţe) A se suprapune perfect. [pr.: co… …   Dicționar Român

  • interfera — INTERFERÁ, pers. 3 interferează, vb. I. intranz. (Despre mişcări vibratorii) A se suprapune compunându şi efectele, a produce fenomenul interferenţei; p. gener. a se suprapune, a se încrucişa, a se combina. – Din fr. interférer. Trimis de valeriu …   Dicționar Român

  • suprapunere — SUPRAPÚNERE, suprapuneri, s.f. Acţiunea de a (se) suprapune şi rezultatul ei. – v. suprapune. Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  SUPRAPÚNERE s. (rar) superpoziţie. Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime  suprapúnere s. f. (sil.… …   Dicționar Român

  • simetrie — SIMETRÍE, simetrii, s.f. 1. Proprietate a unui ansamblu spaţial de a fi alcătuit din elemente reciproc corespondente şi de a prezenta, pe această bază, anumite regularităţi; proporţionalitate, concordanţă, armonie între părţile unui tot, între… …   Dicționar Român

  • superpozabil — SUPERPOZÁBIL, Ă, superpozabili, e, adj. (Rar) Care se poate suprapune. – Din fr. superposable. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  superpozábil adj. m., pl. superpozábili; f. sg. superpozábilă, pl …   Dicționar Român

  • etaja — ETAJÁ, etajez, vb. I. tranz. şi refl. A (se) aşeza în rânduri suprapuse, în etaje. – Din fr. étager. Trimis de RACAI, 21.11.2003. Sursa: DEX 98  etajá vb., ind. prez. 1 sg. etajéz, 3 …   Dicționar Român

  • imbrica — IMBRICÁ, imbrichez, vb. I. tranz. A suprapune parţial, asemenea solzilor de peşte, ţiglele sau şindrilele de pe un acoperiş. – Din fr. imbriquer. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  imbricá vb., ind. prez. 1 sg. imbríc/imbrichéz, 3 …   Dicționar Român

  • interferent — INTERFERÉNT, Ă, interferenţi, te, adj. 1. (Despre fenomene, întâmplări, fapte etc.) Care se încrucişează, se suprapune. 2. (fiz.; despre mişcări vibratorii) Care prezintă fenomenul de interferenţă (2). – Din fr. interférence. Trimis de valeriu,… …   Dicționar Român

  • mont — MONT, monturi, s.n. Parte care rămâne după amputarea unei mâini sau a unui picior; ciot. ♦ Capăt proeminent al unui os sau al unei articulaţii; spec. proeminenţă patologică a unui os sau a unei articulaţii, îndeosebi la degetul gros de la picior …   Dicționar Român

  • petrece — PETRÉCE, petréc, vb. III. I. 1. tranz. şi intranz. A şi duce viaţa sau a şi ocupa timpul (într un anumit fel, într un anumit loc, o anumită perioadă); a trăi. ♢ expr. (tranz.) A( şi) petrece noaptea (undeva) = a rămâne (undeva) peste noapte… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”