bifurcaţie — BIFURCÁŢIE, bifurcaţii, s.f. Bifurcare. – Din fr. bifurcation. Trimis de paula, 21.06.2002. Sursa: DEX 98 BIFURCÁŢIE s. bifurcare, (pop.) înfurcitură. (bifurcaţie unui drum.) Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonime bifurcáţie s. f. (sil … Dicționar Român
bifurcarse — Se conjuga como: sacar Infinitivo: Gerundio: Participio: bifurcarse bifurcando bifurcado Indicativo presente imperfecto pretérito futuro condicional yo tú él, ella, Ud. nosotros vosotros ellos, ellas, Uds. me bifurco te bifurcas se bifurca… … Wordreference Spanish Conjugations Dictionary
dihotomie — DIHOTOMÍE, dihotomii, s.f. 1. (log.) Diviziune în două părţi a unui concept, fără ca acesta să şi piardă înţelesul iniţial. 2. Mod de ramificaţie a talului şi a tulpinilor unor plante în două părţi egale, care se împart la rândul lor în două… … Dicționar Român
înfurcitură — ÎNFURCITÚRĂ, înfurcituri, s.f. (Rar) Bifurcare de drumuri; răspântie. [var.: înfurcătúră s.f.] – Înfurci + suf. tură. Trimis de valeriu, 25.04.2003. Sursa: DEX 98 ÎNFURCITÚRĂ s. v. bifurcare, bifurcaţie. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa:… … Dicționar Român
bifurcate — verb ( cated; cating) Etymology: Medieval Latin bifurcatus, past participle of bifurcare, from Latin bifurcus two pronged, from bi + furca fork Date: 1615 transitive verb to cause to divide into two branches or parts intransitive verb to divide… … New Collegiate Dictionary
bifurcate — bifurcately /buy feuhr kayt lee; buy ferr kayt lee, kit /, adv. bifurcation, n. v., adj. /buy feuhr kayt , buy ferr kayt/; adj. also /buy feuhr kit, buy ferr /, v., bifurcated, bifurcating, adj. v.t., v.i. 1. to divide or fork into two branches.… … Universalium
frucitură — frucitúră s.f. (reg.) 1. căpiţă de fân mai mare. 2. bifurcare. Trimis de blaurb, 11.05.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
biforcare — [lat. bifurcare, der. di bifurcus a due punte ] (io bifórco, tu bifórchi, ecc.). ■ v. tr. [dividere in due parti] ▶◀ bipartire. ‖ dividere, scindere, separare, suddividere. ◀▶ congiungere, ricongiungere, riunire, unificare, unire. ■ biforcarsi v … Enciclopedia Italiana
bifurcate — bi|fur|cate [ˈbaıfəkeıt US ər ] v [Date: 1600 1700; : Medieval Latin; Origin: , past participle of bifurcare, from [i]Latin bi ( BI ) + furca fork ] formal if a road, river etc bifurcates, it divides into two separate parts >bifurcation… … Dictionary of contemporary English
bifurcate — verb bʌɪfəkeɪt divide into two branches or forks. adjective bʌɪ fə:kət forked; branched. Derivatives bifurcation noun Origin C17: from med. L. bifurcat , bifurcare divide into two forks , from L. bifurcus two forked … English new terms dictionary
