Dicționar Român. 2013.
şfichi — ŞFÍCHI, (I) interj., (II) şfichiuri, s.n. I. interj. Cuvânt care imită şuieratul biciului. II. s.n. 1. Capătul subţire şi neîmpletit al biciului; pleasnă. ♦ Lovitură dată cu vârful biciului. ♦ fig. Vorbă răutăcioasă, răutate, împunsătură. ♢ expr … Dicționar Român
iuşti — interj. (reg.) Cuvânt care imită sunetul produs de plesnitura biciului. – Onomatopee. Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX 98 iuşti interj. Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic IUŞTI interj. Cuvânt care imită sunetul … Dicționar Român
codirişte — CODIRÍŞTE, codirişti, s.f. (pop.) Coadă de bici. [var.: codiríşcă s.f.] – Contaminare între coadă şi toporişte. Trimis de hai, 22.06.2004. Sursa: DEX 98 CODIRÍŞTE s. (reg.) codie. (codirişte este coada biciului.) Trimis de siveco, 05.08.2004.… … Dicționar Român
pleasnă — PLEÁSNĂ, plesne, s.f. 1. (pop.) Şfichi; p. ext. bici. ♢ expr. A aduce (pe cineva) în pleasnă de bici = a aduce (pe cineva) cu mare grabă, în cel mai scurt timp. ♦ Zgomot produs de plesnirea biciului; lovitură, plesnitură de bici. 2. (reg.) Fir de … Dicționar Român
biciuluit — BICIULUÍT adj. v. biciului. [DAR] Trimis de gall, 12.01.2008. Sursa: Neoficial … Dicționar Român
cujbă — CÚJBĂ, cujbe, s.f. 1. Bucată de lemn bifurcată la capăt, care se fixează în pământ sau într un zid şi de care se leagă sau se atârnă, cu un lanţ, ceaunul deasupra focului. 2. (reg.) Nuia bine răsucită şi pârlită în foc, întrebuinţată în loc de… … Dicționar Român
iuşcă — IÚŞCĂ1 s.f. (Rar; în expr.) Iuşcă de femeie = femeie şireată şi plină de temperament. – cf. f e m e i u ş c ă. Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX 98 IÚŞCĂ2, iuşti, s.f. (reg.) Bici; p. ext. Lovitură dată cu biciul. – cf. b i c i u ş c ă … Dicționar Român
plesni — PLESNÍ, plesnesc, vb. IV. 1. intranz. A crăpa, a se sparge (cu violenţă şi de obicei cu zgomot) din cauza unei lovituri, a unei presiuni prea mari, a unei variaţii de temperatură etc.; spec. a exploda. ♢ expr. A plesni de... = a nu mai putea de … Dicționar Român
plesnitoare — PLESNITOÁRE, plesnitori, s.f. 1. (reg.) Şfichiul biciului; pleasnă. 2. Jucărie care, prin învârtire, produce un zgomot puternic. 3. (înv. şi reg.) Disc, verigă care se pune între capătul osiei carului şi roată pentru a împiedica frecarea acestora … Dicționar Român
pliuţ — pliuţ! interj. (reg.) cuvânt care imită zgomotul produs prin izbirea biciului de corpul animalelor. Trimis de blaurb, 03.10.2006. Sursa: DAR … Dicționar Român
