iuşcă

IÚŞCĂ¹ s.f. (Rar; în expr.) Iuşcă de femeie = femeie şireată şi plină de temperament. – cf. f e m e i u ş c ă.

Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX '98



IÚŞCĂ², iuşti, s.f. (reg.) Bici; p. ext. Lovitură dată cu biciul. – cf. b i c i u ş c ă.

Trimis de valeriu, 09.05.2006. Sursa: DEX '98



IÚŞCĂ s. v. biciuşcă, cravaşă.

Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime



iúşcă s. f., g.-d. art. iúştii; pl. iuşti

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



IÚŞCĂ¹ f. 1) reg. Zeamă dintr-o mâncare lichidă (ciorbă, supă). 2): iuşcă de femeie a) femeie şireată; b) femeie plină de temperament. /<ucr. juška

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



IÚŞCĂ² iúşte f. reg. 1) Bici scurt şi subţire; biciuşcă. 2) Lovitură dată cu un astfel de bici. /Din biciuşca

Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX



IÚŞCĂ, iuşti, s.f. 1. Sfârcul biciului. 2. Bici. 3. Femeiuşcă. 4. Apă chioară. (cf. iuşti; ultimul sens (4) derivă, după Bogrea şi DAR, din ucr. juška = supă)

Trimis de tavi, 13.09.2007. Sursa: DER