cravaşa — CRAVAŞÁ, cravaşéz, vb. I. tranz. A lovi, a biciui cu cravaşa. – Din fr. cravacher. Trimis de LauraGellner, 30.07.2004. Sursa: DEX 98 cravaşá vb., ind. prez. 3 sg. cravaşeáză, 1 pl. cravaşăm; … Dicționar Român
craváşã — s. f., art. craváşa, g. d. art. craváşei; pl. craváşe … Romanian orthography
cravaşare — CRAVAŞÁRE, cravaşări, s.f. Acţiunea de a cravaşa; biciuire. – v. cravaşa. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 cravaşáre s. f., g. d. art. cravaşării; pl. cravaşări Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic … … Dicționar Român
biciuşcă — BICIÚŞCĂ, biciuşti, s.f. 1. Cravaşă. 2. Bici scurt şi subţire. – Bici + suf. uşcă. Trimis de paula, 21.06.2002. Sursa: DEX 98 BICIÚŞCĂ s. 1. v. bici. (O lovitură de biciuşcă.) 2. v. cravaşă. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime … … Dicționar Român
pil — interj. Strigăt cu care vânătorii îndeamnă câinele să se arunce asupra vânatului. – Din fr. pille. Trimis de ana zecheru, 28.04.2004. Sursa: DEX 98 PIL s. v. pilug, pisălog. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime pil interj. Trimis de… … Dicționar Român
râncă — RẤNCĂ, rânci, s.f. 1. Vână de bou; p. ext. cravaşă. 2. Inel (de răchită) cu care se leagă partea de sus a leucii de carâmbul de sus al loitrei unui car. – et. nec. Trimis de dante, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 RÂNCĂ s. v. pietroşel, porcuşor.… … Dicționar Român
încravaşat — ÎNCRAVAŞÁT, Ă, încravaşaţi, te, adj. (Rar) Cu cravaşă. – Din în + cravaşă. Trimis de gall, 31.03.2008. Sursa: DLRM … Dicționar Român
biciui — BICIUÍ, biciuiesc, vb. IV. 1. tranz. şi refl. A (se) lovi cu biciul. ♦ tranz. A lovi cu ceva (subţire ca biciul), producând usturime; a flagela; a cravaşa. 2. tranz. fig. A critica, a satiriza fără cruţare. [prez. ind. şi bíciui. – var.: ( … Dicționar Român
fişcă — FÍŞCĂ, fişti, s.f. (reg.) Biciuşcă; p. ext. lovitură dată cu biciuşca. – Formaţie onomatopeică. Trimis de LauraGellner, 12.05.2004. Sursa: DEX 98 FÍŞCĂ, fişti, s.f. fişcă; nuia, vergea. (din fâş1) Trimis de tavi, 01.06.2004. Sursa: DER FÍŞCĂ… … Dicționar Român
gârbaci — GÂRBÁCI, gârbace, s.n. Bici făcut din mai multe curele împletite (uneori cu vârfurile plumbuite) sau din vână de bou. ♦ Lovitură dată cu acest bici. – Din tc. kirbaç, bg. gărbač. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 gârbáci s. n., pl.… … Dicționar Român