subiectivism

subiectivism
SUBIECTIVÍSM s.n. 1. Orientare, tendinţă în filozofie care neagă existenţa lumii exterioare, reducând realitatea la conştiinţa pe care subiectul o are despre aceasta. 2. (Rar) Subiectivitate. – Subiectiv + suf. -ism (după fr. subjectivisme).
Trimis de IoanSoleriu, 27.07.2004. Sursa: DEX '98

SUBIECTIVÍSM s. 1. v. părtinire. 2. subiectivitate. (subiectivismul cuiva într-o problemă.) 3. personalism.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

subiectivísm s. n. (sil. -biec-; mf. sub-)
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

SUBIECTIVÍSM n. 1) Orientare filozofică care consideră că ceea ce există în realitate este în funcţie de subiectul gânditor sau de conştiinţă. 2) Curent în sociologie conform căruia dezvoltarea societăţii este determinată de factori subiectivi (voinţa, stăruinţa unor personalităţi etc.). 3) Atitudine personală, părtinitoare. /<fr. subjectivisme, germ. Sub-jectivismus
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

SUBIECTIVÍSM s.n. 1. Orientare filozofică idealistă care neagă existenţa lumii obiective cu legile ei, existenţa unui determinism obiectiv, considerând voinţa şi conştiinţa ca singurul factor determinant. 2. Atitudine personală, părtinitoare faţă de cineva sau ceva. [cf. fr. subjectivisme].
Trimis de LauraGellner, 18.05.2007. Sursa: DN

SUBIECTIVÍSM s. n. 1. concepţie filozofică idealistă care neagă existenţa lumii obiective, reducând realitatea la conştiinţă, la subiect (II, 1). ♢ (în teoria şi practica socială) tendinţă de a ignora sau subaprecia rolul factorilor obiectivi ai dezvoltării, de a sustrage activitatea subiectului de sub determinismul lor. 2. atitudine personală, părtinitoare faţă de cineva sau ceva. (< fr. subjectivisme)
Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужно сделать НИР?

Look at other dictionaries:

  • subiectivísm — s. n. (sil. biec ; mf. sub ) …   Romanian orthography

  • subiectivist — SUBIECTIVÍST, Ă, subiectivişti, ste, adj., s.m. şi f. 1. adj. Care aparţine subiectivismului (1), privitor la subiectivism. 2. s.m. şi f. Adept al subiectivismului (1). 3. adj. Care are un caracter personal (neconform cu realitatea); bazat pe… …   Dicționar Român

  • personalism — PERSONALÍSM s.n. 1. Atitudine a cuiva care ia în consideraţie numai punctele de vedere şi interesele personale; subiectivism. 2. Doctrină socială care pune la baza existenţei o pluralitate de entităţi spirituale înzestrate cu atributele… …   Dicționar Român

  • subiectivitate — SUBIECTIVITÁTE s.f. Însuşirea de a fi subiectiv (2); atitudine subiectivă, părtinitoare faţă de cineva sau de ceva; subiectivism (2). – Subiectiv + suf. itate (după fr. subjectivité). Trimis de IoanSoleriu, 27.07.2004. Sursa: DEX 98 … …   Dicționar Român

  • pasiune — PASIÚNE, pasiuni, s.f. 1. Stare afectivă şi intelectuală deosebit de intensă şi stabilă, manifestată ca o tendinţă care polarizează procesele psihice ale omului, determinându l prin intensitatea efectelor sau prin permanenţa acţiunii lor. ♢ loc.… …   Dicționar Român

  • părtinire — PĂRTINÍRE, părtiniri, s.f. 1. Faptul de a părtini; favorizare, protejare. ♢ loc. adv. Fără părtinire = în mod imparţial, obiectiv. 2. (înv.) Participare (în folosul cuiva sau a ceva); contribuţie. – v. părtini. Trimis de valeriu, 13.09.2007.… …   Dicționar Român

  • părtăşie — PĂRTĂŞÍE s. v. avantajare, favorizare, patimă, părtinire, protejare, subiectivism. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime …   Dicționar Român

  • subiectiv — ≠ obiectiv Trimis de siveco, 03.08.2004. Sursa: Antonime  SUBIECTÍV adj. v. individual, particular, personal, propriu. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime  subiectív adj. m. (sil. biec ; mf. sub ), pl. subiectívi; …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”