- personalism
- PERSONALÍSM s.n. 1. Atitudine a cuiva care ia în consideraţie numai punctele de vedere şi interesele personale; subiectivism. 2. Doctrină socială care pune la baza existenţei o pluralitate de entităţi spirituale înzestrate cu atributele personalităţii (1) şi subordonate lui Dumnezeu ca fiinţă supremă. – Din fr. personnalisme. cf. germ. P e r s o n a l i s m u s.Trimis de cornel, 15.03.2004. Sursa: DEX '98PERSONALÍSM s. subiectivism.Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimepersonalísm s. n.Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficPERSONALÍSM n. 1) Atitudine subiectivă; subiectivism. 2) Curent filozofic care susţine că persoana este valoarea supremă. /<fr. personnalismeTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXPERSONALÍSM s.n. 1. Curent filozofic care pune la baza existenţei o pluralitate de entităţi spirituale înzestrate cu atributele personalităţii şi subordonate lui Dumnezeu ca persoană supremă. ♢ Personalism energetic = variantă a filozofiei personaliste, elaborată în România în perioada dintre cele două războaie mondiale de C. Rădulescu-Motru, cu elemente preluate din teoriile energetiste. 2. Atitudine a celui care ia în consideraţie numai interesele şi punctele de vedere personale; subiectivism. [< fr. personnalisme].Trimis de LauraGellner, 22.07.2005. Sursa: DNPERSONALÍSM s. n. 1. atitudine a celui care ia în consideraţie numai interesele şi punctele de vedere personale; subiectivism. 2. curent în filozofia contemporană, cu o tendinţă pronunţat fideistă, care pune la baza existenţei o pluralitate de entităţi spirituale înzestrate cu atributele personalităţii şi subordonate lui Dumnezeu. o personalism energetic = variantă a filozofiei personaliste, creată între cele două războaie mondiale de C. Rădulescu-Motru, cu elemente preluate din teoriile energetiste. (< fr. personnalisme)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.