- străfulgera
- STRĂFULGERÁ, pers. 3 străfúlgeră, vb. I. 1. intranz. A luci, a sclipi (ca un fulger). 2. intranz. fig. (Despre un gând, o idee) A-i veni cuiva pe neaşteptate sau a-i trece deodată (ca un fulger) prin minte. 3. tranz. A lovi pe cineva sau ceva pe neaşteptate. 4. tranz. fig. A străbate cu mare iuţeală. – Stră- + fulgera.Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98STRĂFULGERÁ vb. v. sclipi.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimestrăfulgerá vb., ind. prez. 1 sg. străfúlger, 3 sg. şi pl. străfúlgerăTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficA STRĂFULGER//Á străfúlgeră 1. tranz. 1) A străbate repede şi pe neaşteptate (ca fulgerul). Pasărea străfulgeră văzduhul. 2) (gânduri, idei etc.) A trece repede prin minte. L-a străfulgeraat un gând. 2. intranz. (despre lumini) A luci ca un fulger; a scăpăra. /stră- + a fulgeraTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.