- străduitor
- STRĂDUITÓR, -OÁRE, străduitori, -oare, adj. Care se străduieşte, care îşi dă toată osteneala să realizeze ceva; sârguincios, silitor, harnic. [pr.: -du-i-] – Strădui + suf. -tor.Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98STRĂDUITÓR adj. v. activ, harnic, muncitor, neobosit, neostenit, perseverent, răb-dător, silitor, sârguincios, sârguitor, stăruitor, tenace, vrednic, zelos.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimestrăduitór adj. m. (sil. -du-i-), pl. străduitóri; f. sg. şi pl. străduitoáreTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficSTRĂDUIT//ÓR străduitoroáre (străduitoróri, străduitoroáre) rar Care se străduieşte; silitor; sârguincios. /a (se) strădui + suf. străduitortorTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.