străduitor

străduitor
STRĂDUITÓR, -OÁRE, străduitori, -oare, adj. Care se străduieşte, care îşi dă toată osteneala să realizeze ceva; sârguincios, silitor, harnic. [pr.: -du-i-] – Strădui + suf. -tor.
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

STRĂDUITÓR adj. v. activ, harnic, muncitor, neobosit, neostenit, perseverent, răb-dător, silitor, sârguincios, sârguitor, stăruitor, tenace, vrednic, zelos.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

străduitór adj. m. (sil. -du-i-), pl. străduitóri; f. sg. şi pl. străduitoáre
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

STRĂDUIT//ÓR străduitoroáre (străduitoróri, străduitoroáre) rar Care se străduieşte; silitor; sârguincios. /a (se) strădui + suf. străduitortor
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем сделать НИР

Look at other dictionaries:

  • asiduu — ASÍDUU, Ă, asidui, ue, adj. Care manifestă, arată asiduitate; stăruitor, perseverent, tenace. [pr.: du u] – Din fr. assidu, lat. assiduus. Trimis de cata, 15.02.2004. Sursa: DEX 98  ASÍDUU adj. v. perseverent. Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa …   Dicționar Român

  • harnic — HÁRNIC, Ă, harnici, ce, adj. Care munceşte mult şi cu râvnă, care lucrează iute şi cu spor; vrednic, muncitor, activ, sârguincios, sârguitor. ♦ (pop.) Capabil, destoinic. – Din sl. *harĩnŭ. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  Harnic ≠… …   Dicționar Român

  • răbdător — RĂBDĂTÓR, OÁRE, răbdători, oare, adj. 1. Care suportă cu tărie (şi fără împotrivire) neplăceri fizice sau morale. ♦ (Despre lucruri) Rezistent, durabil. 2. Perseverent, stăruitor, tenace. – Răbda + suf. ător. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007.… …   Dicționar Român

  • strădanie — STRĂDÁNIE, strădanii, s.f. Silinţă, efort stăruitor depus de cineva pentru a realiza ceva; străduinţă, străduială. – Din sl. stradanije. Trimis de LauraGellner, 27.07.2004. Sursa: DEX 98  STRĂDÁNIE s. 1. caznă, chin, efort, forţare, muncă,… …   Dicționar Român

  • tenace — TENÁCE, tenaci, ce, adj. 1. Stăruitor, perseverent; persistent, dârz. 2. (Despre corpuri dure) Care prezintă tenacitate (2), care este dur; rezistent, tare. – Din fr. tenace, lat. tenax, acis. Trimis de claudia, 20.02.2008. Sursa: DEX 98  TENÁCE …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”