strâmbătură

strâmbătură
STRÂMBĂTÚRĂ, strâmbături, s.f. 1. Faptul de a (se) strâmba; grimasă, schimonoseală, schimonositură a feţei; strâmbet. ♦ Imitare (în batjocură) a gesturilor, mimicii cuiva. ♦ fig. Fandoseală, sclifoseală. 2. (concr.) Obiect strâmb, încovoiat. – Strâmba + suf. -ătură.
Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX '98

STRÂMBĂTÚRĂ s. 1. deformare, scâlcietură. (O strâmbătură la încălţăminte.) 2. v. grimasă. 3. v. maimu-ţăreală.
Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime

strâmbătúră s. f., g.-d. art. strâmbătúrii; pl. strâmbătúri
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

STRÂMBĂTÚR//Ă strâmbăturăi f. 1) Contractare (voită sau involuntară) care strâmbă faţa; grimasă. 2) fig. Cuvânt sau gest care imită în batjocură felul de a fi al cuiva. 3) Obiect strâmb. /a (se) strâmba + suf. strâmbăturăătură
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Поможем написать курсовую

Look at other dictionaries:

  • grimasă — GRIMÁSĂ, grimase, s.f. Strâmbătură voită sau spontană a feţei (care exprimă o anumită stare sufletească). ♦ fig. Aparenţă înşelătoare, mincinoasă; disimulare. – Din fr. grimace. Trimis de gall, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  GRIMÁSĂ s. schimonoseală …   Dicționar Român

  • rictus — RÍCTUS, rictusuri, s.n. Contracţie a muşchilor feţei, care dă figurii expresia de râs crispat; strâmbătură a gurii provocată de această contracţie, care apare în unele boli ale sistemului nervos şi dă impresia de râs forţat. – Din fr., lat.… …   Dicționar Român

  • schimă — SCHÍMĂ, schime, s.f. I. 1. Ordin călugăresc sau preoţesc; tagmă, cin. 2. Haină călugărească. II. Gest, mişcare prin care cineva vrea să exprime ceva. ♦ Mişcare a feţei; grimasă, strâmbătură. – Din ngr. schima. Trimis de IoanSoleriu, 22.07.2004.… …   Dicționar Român

  • schimonositură — SCHIMONOSITÚRĂ, schimonosituri, s.f. 1. Grimasă, strâmbătură (a obrazului, a gurii etc.). 2. Lucru deformat, pocit, schimonosit. ♦ Monstru, pocitanie. [var.: (reg.) schimositúră s.f.] – Schimonosi + suf. tură. Trimis de IoanSoleriu, 22.07.2004.… …   Dicționar Român

  • izmeneală — IZMENEÁLĂ, izmeneli, s.f. (fam.) Purtare, atitudine afectată, lipsită de seriozitate, pretenţioasă; fandoseală, sclifoseală. ♦ Strâmbătură, grimasă. – Izmeni + suf. eală. Trimis de valeriu, 21.07.2003. Sursa: DEX 98  IZMENEÁLĂ s. v. capriciu,… …   Dicționar Român

  • maimuţăreală — MAIMUŢĂREÁLĂ, maimuţăreli, s.f. 1. Faptul de a (se) maimuţări; imitaţie. 2. Gest sau atitudine afectată, grimasă, schimonoseală, maimuţărie. – Maimuţări + suf. eală. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  MAIMUŢĂREÁLĂ s. 1. maimuţărie,… …   Dicționar Român

  • oţăreală — OŢĂREÁLĂ, otăreli, s.f. 1. (Rar) Supărare mare, mânie, furie; oţărâre. 2. Grimasă, neplăcere, dezgust exprimat printr o strâmbătură (cauzată de o băutură sau de o mâncare cu gust neplăcut). – Oţărî + suf. eală. Trimis de ana zecheru, 13.09.2007.… …   Dicționar Român

  • scâlcietură — SCÂLCIETÚRĂ, scâlcieturi, s.f. Faptul de a (se) scâlcia; deformare; (concr.) parte deformată (prin tocire) a unui obiect (în special a încălţămintei). [pr.: ci e ] – Scâlcia + suf. ătură. Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … …   Dicționar Român

  • scălâmbaie — scălâmbáie, scălâmbắi, s.f. (reg.) scălâmbăitură, strâmbătură, schimonoseală (cu membrele inferioare). Trimis de blaurb, 24.11.2006. Sursa: DAR …   Dicționar Român

  • scălâmbăială — SCĂLÂMBĂIÁLĂ, scălâmbăieli, s.f. (pop. şi fam.) Scălâmbăiere. [pr.: bă ia . – var.: scălămbăiálă s.f.] – Scălâmbăia + suf. eală. Trimis de IoanSoleriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  SCĂLÂMBĂIÁLĂ s. v …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”