straşnic

straşnic
STRÁŞNIC, -Ă, straşnici, -ce, adj., adv., s.m. I. adj. (Exprimă ideea de superlativ) 1. Foarte bun, minunat; foarte mare; foarte puternic; extraordinar, nemaipomenit. 2. Îngrozitor, înfiorător, înspăimântător; grozav, cumplit, teribil. ♦ Foarte sever, foarte aspru. II. adv. 1. (Foarte) tare, (tare) mult, teribil. 2. (Legat de un adj. prin prep. "de", exprimă raportul de superlativ) Foarte, extraordinar, nespus. III. s.m. Specie de ferigă din regiunea montană (Asplenium trichomanes). – Din sl. strašĩnŭ.
Trimis de LauraGellner, 22.06.2004. Sursa: DEX '98

STRÁŞNIC adj. 1. v. cumplit. 2. v. puternic. 3. v. zdravăn. 4. v. bun. 5. v. riguros.
Trimis de siveco, 09.04.2008. Sursa: Sinonime

stráşnic adj. m., s. m., pl. stráşnici; f. sg. stráşnică, pl. stráşnice
Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic

STRÁŞNI//C straşniccă (straşnicci, straşnicce) şi adverbial 1) Care înspăimântă; îngrozitor; înfiorător; groaznic; sinistru. Măcel straşnic. 2) Care este neobişnuit (ca proporţii, intensitate etc.); amarnic; grozav; extraordinar. Ger straşnic. 3) Care este deosebit de aspru, de strict. Disciplină straşniccă. /<sl. strašinu
Trimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX

strấşnic, strấşnice, s.n. (reg.) gaură făcută în butoi, ca să fermenteze mustul.
Trimis de blaurb, 22.01.2007. Sursa: DAR

stráşnic (-că), adj. – 1. Teribil, de temut. – 2. Violent, sever, dur. sl. strašinŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 46; Cihac, II, 373; Puşcariu, Dacor., VII, 466), cf. pol. strasznik (monstru). – Der. straşnic, s.m. (specie de ferigă, Asplenium trichomanes), din bg. strašnik; străşnici, vb. (a trata cu asprime; a maltrata); străşnicie, s.f. (severitate, asprime; tenacitate; groază); năstruşnic, adj. (violent, teribil), cu pref. expresiv.
Trimis de blaurb, 28.01.2009. Sursa: DER

Dicționar Român. 2013.

Игры ⚽ Нужен реферат?

Look at other dictionaries:

  • trichomanes — STRÁŞNIC s. (bot.; Asplenium trichomanes) (reg.) feregea, fericuţă, pocitoc, teişor, acul pământului, dorul Maicei Preceste, ferigă măruntă, părul doamnei, părul Maicii Domnului. Trimis de siveco, 07.04.2008. Sursa: Sinonime …   Dicționar Român

  • cumplit — CUMPLÍT, Ă, cumpliţi, te, adj. 1. Groaznic, teribil; crud, nemilos, feroce. ♦ (fam.; despre mâncăruri şi băuturi) Foarte bun, gustos. ♦ (Adverbial; cu valoare de superlativ) Tare, mult, extraordinar, straşnic. 2. (înv.) Zgârcit. – Din cumpli (înv …   Dicționar Român

  • ţeapăn — ŢEÁPĂN, Ă, ţepeni, e, adj. 1. Care este lipsit de elasticitate, care nu se mlădiază; tare, rigid, neclintit, fix. ♦ Înţepenit, anchilozat. ♦ Încremenit, înlemnit, inert; p. ext. lipsit de viaţă, mort. 2. (Despre construcţii, obiecte) Solid2,… …   Dicționar Român

  • avan — AVÁN, Ă, avani, e, adj. (pop.; adesea adverbial) Straşnic, grozav, cumplit (de tare, de mare, de rău, de crud etc.). – Din tc. avvan perfid , ngr. avánis calomniator . Trimis de ana zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX 98  Avan ≠ blajin, blând Trimis …   Dicționar Român

  • bun — BUN, Ă, (I VIII) buni, e, adj., s.m. şi f., (IX) bunuri, s.n., (X) adv. I. adj. Care are calităţi. 1. Care face în mod obişnuit bine altora, care se poartă bine cu alţii; binevoitor. ♢ expr. Bun la inimă = milostiv. Bun, rău = oricum ar fi.… …   Dicționar Român

  • foc — FOC1, focuri, s.n. I.1. Ardere violentă cu flacără şi cu dezvoltare de căldură; (concr.) materie în curs de ardere. ♢ (În exclamaţii sau imprecaţii, adesea glumeţ sau fam.) Se făcu frumoasă, arz o focul. ♢ Foc de artificii = ardere de materii… …   Dicționar Român

  • groaznic — GROÁZNIC, Ă, groaznici, ce, adj. 1. Care insuflă groază (prin aspect, manifestări, consecinţe); grozav, înfricoşător, înspăimântător, îngrozitor, abominabil. 2. Care este extrem de puternic, de violent, de intens. Durere groaznică. ♦ (Adverbial)… …   Dicționar Român

  • grozav — GROZÁV, Ă, grozavi, e, adj. 1. Care produce groază (prin aspect, manifestări, consecinţe); groaznic, îngrozitor. 2. Care este extrem de puternic, de violent, de intens, de mare. Vânt grozav. ♦ (Adverbial) Tare, mult; foarte, extrem de... 3. Care… …   Dicționar Român

  • lat — LAT, Ă, (1) laţi, te, adj. (2) laturi, s.n. 1. adj. Care are o lăţime (relativ) mare. ♢ loc. adj. Lat în spate (sau în spete) = bine legat, voinic, ♢ expr. A spune vorbe mari şi late = a spune vorbe pompoase, dar fără conţinut. (fam.) A fi lată… …   Dicționar Român

  • pogan — POGÁN, Ă, pogani, e, adj. (reg.) 1. (Despre fiinţe) Mare, voinic, vânjos. 2. (Despre stări, acţiuni) Intens, în toi; straşnic, grozav. 3. (Despre oameni) Urât, slut, hidos. ♦ Fără milă, rău, crud. (Adverbial) Stâlcit, stricat. [acc. şi: pógan] –… …   Dicționar Român

Share the article and excerpts

Direct link
… Do a right-click on the link above
and select “Copy Link”