- staul
- STÁUL, staule, s.n. Grajd sau adăpost (pentru oi). – lat. stab(u)lum.Trimis de claudia, 01.05.2008. Sursa: DEX '98STÁUL s. (înv. şi reg.) ogradă, sălaş, (reg.) coşar, cotârlete, obor, ocol, palancă, plasă, saia, târlă, ţarc, voreţ, (Mold. şi Transilv.) pătul, (Transilv., Ban şi Mold.) poiată, (prin Mold.) serai, (Ban.) ştalog. (staul de oi.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimeSTÁUL s. v. grajd, stână, strungă, târlă.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimestául s. n., pl. stáuleTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficSTÁUL staule n. 1) Loc îngrădit (şi acoperit) pentru oi şi capre; ocol. 2) Construcţie speci-ală unde se ţin vitele; grajd. [Sil. sta-ul] /<lat. stab[u]lumTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXstául (-le), s.n. – Grajd. – var. stau(r). lat. stablum, formă populară, în loc de stabulum (Puşcariu 1640; REW 8209), cf. it. stabbio, prov. estable, fr. étable, cat. establa, sp. establo, port. estrabo, ngr. σταύλος. var. staur, din pl. lui stau, stauri (Candrea). – Der. stauină, s.f. (Munt., loc potrivit pentru ţarc), din lat. *stabŭlῑna (Lacea, Dacor., II, 624), sau mai probabil de la stau, cu suf. -ină, cf. pescuină, vizuină. – Din rom. provin în mag. stál, istál, stár (Drăganu, Dacor., VII, 199).Trimis de blaurb, 18.01.2009. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.