Dicționar Român. 2013.
stărosti — STĂROSTÍ, stărostesc, vb. IV. intranz. şi tranz. (Pop). A peţi o fată în numele altcuiva. ♦ A rosti oraţiile de nuntă; a conduce ceremonia nunţii. – Din staroste. Trimis de Valery, 18.05.2004. Sursa: DEX 98 STĂROSTÍ vb. v. cere, peţi. Trimis de … Dicționar Român
ort — ORT1, orţi, s.m. (înv. şi pop.) Monedă de valoare mică, reprezentând a patra parte dintr un leu vechi (sau dintr un taler). ♢ Ortul starostesc (sau vătăşesc) = taxă specială în Moldova (sau, respectiv, în Ţara Românească) plătită unui staroste… … Dicționar Român
stareţ — STÁREŢ, Ă, stareţi, e, s.m. şi f. Persoană (călugăr sau călugăriţă) care conduce o mănăstire; egumen. [var.: (reg.) stáriţ, ă s.m. şi f.] – Din sl. starici. Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 STÁREŢ s. ( … Dicționar Român
