- ort
- ORT1, orţi, s.m. (înv. şi pop.) Monedă de valoare mică, reprezentând a patra parte dintr-un leu vechi (sau dintr-un taler). ♢ Ortul starostesc (sau vătăşesc) = taxă specială în Moldova (sau, respectiv, în Ţara Românească) plătită unui staroste pentru vinul adus la vânzare în târguri. ♢ expr. (fam.) A(-şi) da ortul popii = a muri. Tot doi bani (sau lei) şi un ort = totuna, la fel de neînsemnat. – Din pol. ort, germ. Ort.Trimis de ionel_bufu, 19.02.2008. Sursa: DEX '98ORT2, orturi, s.n. (reg.) Locul de muncă al minerilor într-o mină; abataj. – Din germ. Ort.Trimis de ionel_bufu, 19.02.2008. Sursa: DEX '98ORT s. v. abataj.Trimis de siveco, 19.02.2008. Sursa: Sinonimeort (monedă) s. m., pl. orţiTrimis de siveco, 19.02.2008. Sursa: Dicţionar ortograficort (abataj) s. n., pl. órturiTrimis de siveco, 19.02.2008. Sursa: Dicţionar ortograficORT orţi m. înv. Monedă măruntă egală cu un sfert de leu vechi cu circulaţie şi în Ţara Moldovei. ♢ ortul strămoşesc (sau vătăşesc) taxă specială stabilită de staroste pentru vânzarea vinului. Tot doi bani şi un ort la fel de neînsemnat. A(-şi) da ortul popii a muri; a deceda. /<pol. ort, germ. OrtTrimis de siveco, 19.02.2008. Sursa: NODEXort (órţi), s.m. – Ban, mai ales cu privire la monede vechi. germ. Ort (Tiktin; Borcea 200), cf. mag., pol. ort (Gáldi, Dict., 180).Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.