- orta
- ORTÁ, ortale, s.f. (înv.) 1. Unitate militară corespunzătoare unui regiment; (în armata turcească) regiment de ieniceri. 2. Trupă, ceată, bandă; grupare. – Din tc. orta.Trimis de ionel_bufu, 15.05.2004. Sursa: DEX '98ORTÁ s. v. breaslă, corporaţie, tagmă.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonimeortá s. f., art. ortáua, g.-d. art. ortálei; pl. ortáleTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficortá (ortále), s.f. – 1.Regiment, grupare militară. – 2. Grup, adunare, clasă. tc. orta "centru" (Şeineanu, II, 278; Lokotsch 1597), cf. ngr. όρτᾶς, sb., alb. orta. – Der. ortac, s.m. (tovarăş, camarad), din tc. ortak (Roesler 600; Lokotsch 1598; Ronzevalle 38), cf. mr. urtac, alb., bg. ortak; ortăci, vb. refl. (a se întovărăşi, a se împrieteni); ortăcie, s.f. (asociere, tovărăşie, prietenie), în Banat şi Trans.Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER
Dicționar Român. 2013.