- staroste
- STÁROSTE, starosti, s.m. 1. Conducător al unei corporaţii, al unei bresle din trecut; p. gener. conducător, şef, fruntaş. 2. Persoană care conducea în trecut (în Moldova) un ţinut aflat la marginea ţării. 3. (reg.) Persoană trimisă oficial de un tânăr la părinţii unei fete pentru a o cere în căsătorie; peţitor; p. ext. persoană care conduce ceremonia nunţii. – Din sl. starosta.Trimis de claudia, 13.09.2007. Sursa: DEX '98STÁROSTE s. 1. (înv.) baş, proestos, protomeşter. (staroste al unei bresle.) 2. (prin Ban. şi Transilv.) tarisfat. (staroste la nunţile ţărăneşti.)Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: SinonimeSTÁROSTE s. v. conducător, egumen, ispravnic, peţitor, pârcălab, stareţ, şef, vătaf.Trimis de siveco, 31.01.2008. Sursa: Sinonimestároste s. m., pl. stárostiTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficSTÁROST//E starostei m. 1) ist. Conducător administrativ al unui oraş, al unei cetăţi. 2) ist. Conducător al unei bresle. 3) Persoană trimisă la părinţii unei fete spre a o cere în căsătorie pentru altcineva; peţitor. 4) rar Persoană care dirijează ceremonia nunţii. 5) reg. Persoană care are în grijă o biserică, îndeplinind şi anumite servicii la oficierea cultului religios; paracliser; ţârcovnic. /<pol., ucr. starostaTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEX
Dicționar Român. 2013.