- spiculeţe
- SPICULÉŢE s. pl. v. granat, spilcuţă.Trimis de siveco, 13.09.2007. Sursa: Sinonime
Dicționar Român. 2013.
Dicționar Român. 2013.
panicul — PANÍCUL, panicule, s.n. Tip de inflorescenţă în formă de chiorchine compus, ale cărui ramuri secundare sunt şi ele ramificate şi poartă flori, spiculeţe sau capitule2. [var.: panículă s.f.] – Din lat. panicula, fr. panicule. Trimis de ana zecheru … Dicționar Român
sadină — SÁDINĂ, sadine, s.f. Plantă erbacee din familia gramineelor, cu frunze păroase şi cu spiculeţe violete sau gălbui, având la baza lor un smoc de peri aurii sau ruginii (Chrysopogon gryllus). – Din bg. sadina. Trimis de LauraGellner, 17.07.2004.… … Dicționar Român
sică — SÍCĂ, sici, s.f. Plantă erbacee cu tulpina ramificată, cu frunze mari de culoare verde închis dispuse în rozete şi cu flori mici albăstrui sau roşietice în formă de spiculeţe (Statice gmelini). – et. nec. Trimis de LauraGellner, 22.07.2004. Sursa … Dicționar Român
spiculeţ — SPICULÉŢ, spiculeţe, s.n. 1. Diminutiv al lui spic; spicuşor, spicuţ. 2. Fiecare dintre micile flori sau inflorescenţe care împreună formează spicul (1) plantelor graminee. – Spic + suf. uleţ. Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 … … Dicționar Român
cathartica — PĂR2, peri, s.m. 1. Totalitatea firelor subţiri de origine epidermică, cornoasă, care cresc pe pielea omului şi mai ales pe a unor animale; spec. fiecare dintre firele de felul celor de mai sus sau (cu sens colectiv) totalitatea acestor fire,… … Dicționar Român
costrei — COSTRÉI, costrei, s.m. Plantă erbacee din familia gramineelor, cu rizom târâtor şi cu flori purpurii (Echinochloa crus gallii). ♢ Costrei mare = plantă erbacee din familia gramineelor, cu rizom puternic şi cu spiculeţe roşcate, cea mai dăunătoare … Dicționar Român
mei — subst. 1. s.m. Plantă erbacee din familia gramineelor, cu inflorescenţa ramificată şi cu flori albe gălbui, folosită ca nutreţ pentru vite; părâng, păsat (Panicum miliaceum); p. restr. seminţele acestei plante, folosite în trecut pentru hrana… … Dicționar Român
mărgea — MĂRGEÁ, ÍCĂ, mărgele, s.f. 1. Boabă (mică) de sticlă, de piatră etc., de forme şi culori diferite (înşirată pe aţă, cusută pe un veşmânt etc.), folosită ca podoabă; (la pl.) şirag format din asemenea obiecte. 2. (La pl.) Protuberanţe ale pielii… … Dicționar Român
năgară — NĂGÁRĂ s.f. 1. Plantă erbacee din familia gramineelor, caracteristică vegetaţiei din stepe, cu paiul înalt, frunzele înguste şi spicul cu fire lungi şi aspre (Stipa capillata). 2. (reg.) Colilie. 3. (Rar) Neghină. [var.: negáră s.f.] – et. nec.… … Dicționar Român
păiuşcă — PĂIÚŞCĂ s.f. Mică plantă erbacee din familia gramineelor, cu florile dispuse în spiculeţe mici (Festuca pseudovina). – Pai + suf. uşcă. Trimis de valeriu, 13.09.2007. Sursa: DEX 98 păiúşcă s. f. Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar… … Dicționar Român