mei

MEI subst. 1. s.m. Plantă erbacee din familia gramineelor, cu inflorescenţa ramificată şi cu flori albe-gălbui, folosită ca nutreţ pentru vite; părâng, păsat (Panicum miliaceum); p. restr. seminţele acestei plante, folosite în trecut pentru hrana oamenilor, azi mai ales ca hrană pentru vite şi păsări. ♢ Mei mărunt (sau păsăresc) = varietate de mei ale cărei flori sunt dispuse în spiculeţe care formează o inflorescenţă compusă; meişor (Panicum capillare). ♦ Compuse: mei-păsăresc = plantă cu frunze în formă de lance şi cu fructele ca nişte boabe mici, alburii şi foarte lucitoare (Lithospermum officinale); mei-păsăresc (sau -nebun) = mohor; mei-tătăresc = mătură (2 a); mei-pădureţ = meişor; mei-lung sau meiul-canarilor = iarba-cănăraşului. 2. s.n. Meişte. – lat. milium.

Trimis de cornel, 05.03.2005. Sursa: DEX '98



MEI s. (bot.) 1. (Panicum miliaceum) (reg.) părâng, păsat, (Mold. şi Transilv.) mălai. 2. (reg.) păsat. (Dă mei la păsări.) 3. mei-păsăresc = a) (Litho-spermum officinale) (reg.) mărgeluşă, (înv.) mălăcel; b) (Setaria verticillata) dughie, mohor, (reg.) bursoacă.

Trimis de siveco, 05.03.2005. Sursa: Sinonime



MEI-LÚNG s. v. iarba-cănăraşului.

Trimis de siveco, 23.11.2007. Sursa: Sinonime



MEIUL-CANÁRILOR s. v. iarba-cănăraşului.

Trimis de siveco, 23.11.2007. Sursa: Sinonime



mei (planta) s. m.

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



mei (meişte) s. n., pl. méiuri

Trimis de siveco, 23.10.2007. Sursa: Dicţionar ortografic



mei-lúng s. m.

Trimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortografic



MEI mei m. 1) Plantă erbacee furajeră din familia gramineelor, cu seminţe mici, ovale, care se folosesc în alimentaţie. 2) Seminţele acestei plante folosite ca hrană pentru vite şi păsări. /<lat. milium

Trimis de siveco, 05.03.2005. Sursa: NODEX



méi (méiuri), s.n. – O anumită graminee (Panicum miliaceum). – var. meiu. mR. mel’u, megl., istr. mel’. lat. mĭlium (Puşcariu 1056; Candrea-Dens., 1079; REW 5572), cf. alb. mel (Meyer 263; Philippide, II, 648), it. miglio, prov. meilh, fr. mil(let), cat. mill, sp. mijo, port. milho. – Der. meiat, s.n. (căderea florii la viţa de vie), al cărui semantism nu este clar; meişor, s.m. (plante, Panicum capilare, Panicum sanguinale, Milium effusum); meişte, s.f. (cultură de mei).

Trimis de blaurb, 14.11.2008. Sursa: DER