- panicul
- PANÍCUL, panicule, s.n. Tip de inflorescenţă în formă de chiorchine compus, ale cărui ramuri secundare sunt şi ele ramificate şi poartă flori, spiculeţe sau capitule2. [var.: panículă s.f.] – Din lat. panicula, fr. panicule.Trimis de ana_zecheru, 13.09.2007. Sursa: DEX '98PANÍCUL s. (bot.) racem compus.Trimis de siveco, 05.08.2004. Sursa: Sinonimepanícul s. n., pl. panículeTrimis de siveco, 10.08.2004. Sursa: Dicţionar ortograficPANÍCUL panicule n. bot. Inflorescenţă compusă, având forma unui ciorchine cu ramurile secundare ramificate. /<lat. panicula, fr. paniculeTrimis de siveco, 22.08.2004. Sursa: NODEXPANÍCUL s.n. 1. Inflorescenţă în formă de ciorchine sau de spic. 2. (anat.) Strat de ţesut alcătuit dintr-un singur tip tisular. [var. paniculă s.f. / < fr. panicule, cf. lat. panicula].Trimis de LauraGellner, 13.09.2007. Sursa: DNPANÍCUL1 s. n. inflorescenţă în formă de ciorchine compus, cu axul principal ramificat, axele secundare formând spiculeţe uniforme; racem compus. (< fr. panicule, lat. panicula)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDNPANÍCUL2 s. n. (anat.) strat de ţesut dintr-un singur tip tisular. (< fr. panicule, lat. paniculus)Trimis de raduborza, 15.09.2007. Sursa: MDN
Dicționar Român. 2013.